Din culisele Consiliului Local Râmnicu Vâlcea: între decizii bune pentru cetățeni, „bombardamentul” cu păcănele și mitul competenței administrative. O nouă ședință a Consiliului Local Râmnicu Vâlcea, desfășurată pe 28 mai 2026, a demonstrat încă o dată distanța uriașă dintre discursul oficial și realitatea din teren.
Dictatura urgențelor la Râmnicu Vâlcea
Într-o dinamică administrativă ce seamănă tot mai mult cu un monolog al executivului, aleșii locali au fost chemați să voteze pe repede-înainte un pachet masiv de proiecte, apărute peste noapte. Dincolo de disputele politice nelipsite, radiografia acestei ședințe arată clar un lucru: Râmnicul se mișcă, dar direcția și regulile jocului politic lasă de dorit. Partea plină a paharului? Decizii bune pentru comunitate! Pentru echilibru jurnalistic, trebuie subliniat că ședința a adus și hotărâri salutare, care deservesc direct interesul public și pe care orice administrație responsabilă trebuia să le adopte.
Consiliul Local a aprobat suplimentarea cu peste 2,8 milioane de lei pentru programul „Masă caldă” în școli (fonduri guvernamentale), o măsură vitală pentru elevi. Pe componenta socială și de sănătate, s-a aprobat creșterea alocației zilnice de hrană la Căminul de Bătrâni și s-au prelungit contractele pentru cabinetele medicilor de familie din Goranu. De asemenea, seniorii orașului vor beneficia de intrare gratuită la ștrand de luni până joi, o măsură de bun-simț pentru protecția socială. Tot la capitolul „plusuri” intră și deblocarea autobuzelor și microbuzelor electrice achiziționate anul trecut din fonduri europene, care vor putea fi, în sfârșit, scoase pe traseu.
Dilema jocurilor de noroc: bani la buget cu orice preț?
Marea controversă a ședinței a explodat în momentul suplimentării ordinii de zi cu 22 de proiecte noi, dintre care 18 au vizat autorizarea unor săli de jocuri de noroc. Primarul Mircia Gutău a reacționat public în stilul caracteristic, transmițând „cu liniuță” că totul se face conform legii (OUG 7/2026) și că aceste autorizații aduc „milioane de lei” la bugetul local prin taxa de 1.000 lei/mp/an. Edilul a taxat dur opoziția, în special pe consilierul Virgil Pîrvulescu, acuzându-l că blochează veniturile orașului în timp ce critică trecerea terenului Trezoreriei (evaluat de opoziție la prețul pieței la peste 2 milioane de euro) către Ministerul Finanțelor. Aici apare însă marea întrebare de oportunitate: este etic ca bugetul unui municipiu să depindă atât de mult de o industrie pe care alte județe și orașe din țară încearcă din răsputeri să o scoată în afara comunităților, din cauza dramelor sociale pe care le generează?
Primarul promite că din acești bani se vor face multe pentru oraș. Criticii săi din Consiliu (cum este consilierul USR Victor Dobre, care a votat împotrivă) atrag atenția că regulamentele locale promise nu au fost modificate și că graba de a autoriza 18 săli pe ultima sută de metri pare o dedicare mai degrabă față de industrie, decât față de cetățeni. Problema de fond nu este doar ce s-a votat, ci cum s-a votat. Să adaugi 22 de proiecte cu 24 de ore înainte de o ședință ordinară încalcă flagrant Codul Administrativ, care cere ca materialele să fie studiate cu 5 zile înainte. Primarul susține că documentele au fost la comisii. Realitatea logistică îl contrazice: niciun consilier, oricât de bine intenționat ar fi, nu poate analiza cu discernământ un asemenea volum de informații în câteva ore. Rezultatul? O majoritate care votează mecanic și o mână de consilieri de opoziție jigniți sau ironizați în plen, și după plen, pentru că îndrăznesc să își facă treaba, să citească proiectele și să vină cu amendamente.
Cum se prăbușește un mit administrativ
Dincolo de cifre, momentele de maximă autenticitate vin din gafele de proporții. În cadrul ședinței, s-a petrecut un episod care ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns pentru nivelul juridic al conducerii primăriei. Mirat că un consilier local a avut curajul să voteze „împotriva” suplimentării ordinii de zi, dar după a început să voteze, primarul Mircia Gutău „s-a întors” către secretarul Didoiu întrebând, plin de uimire, dacă acel consilier mai are dreptul să voteze proiectele de pe ordinea de zi pe care tocmai a respins-o! Și a întrebat nu o dată, ci de două ori. Pentru un edil care pozează de trei decenii în profesorul absolut al administrației publice și care citește deschiderile de ședință invocând cu precizie articole din Codul Administrativ, o asemenea întrebare denotă o lacună juridică uluitoare. Să nu înțelegi, după 30 de ani de primărie, diferența elementară dintre votul pe „ordinea de zi” (stabilirea regulilor și a temelor de discuție) și votul pe „fondul proiectelor” (dreptul constituțional și legal al aleșilor de a se pronunța prin vot pe fiecare hotărâre în parte) este de-a dreptul jenant.
Acest episod demonstrează clar că discursurile pompoase despre legalitate sunt doar texte citite „ca primarul”. Din păcate, în Primăria Râmnicu Vâlcea, dincolo de spoiala de competență, sub umbrela „urgențelor” se ascunde un management bazat pe forță și impunere, nu pe cunoașterea legii. Până la campania electorală mai este destul timp, iar râmnicenii încep, încet-încet, să vadă diferența dintre mit și realitate.
Râmnicul, transformat în „Las Vegas-ul de Vâlcea”?
Bilanțul lunii mai 2026 este un semnal de alarmă pe cât de clar, pe atât de îngrijorător: 4 ședințe de Consiliu Local într-o singură lună, culminând cu acest spectacol al suplimentărilor de noapte. Mesajul transmis de la vârful Primăriei este de o evidență cruntă. De acum înainte, Consiliul Local Râmnicu Vâlcea riscă să fie „bombardat” constant cu ședințe extraordinare și convocări „de îndată”, transformând excepțiile prevăzute de lege în regulă administrativă. Miza? Nu marile proiecte de infrastructură sau strategii de dezvoltare pe termen lung, ci autorizarea pe bandă rulantă a sălilor de jocuri de noroc, sub pretextul fals că doar așa se salvează bugetul orașului.
Când o administrație locală își pune aparatul tehnic la dispoziția unei industrii de nișă și tratează comisiile de specialitate ca pe niște simple formalități de bifat în viteză, cetățenii sunt cei care pierd. Râmnicenii nu au votat pentru un oraș transformat în cazinou și nici pentru un Consiliu condus prin „dictate” de urgență. Luna mai a fost doar un avertisment. Rămâne de văzut dacă în lunile care urmează, aleșii locali vor continua să fie simpli executanți cu mâna ridicată sau dacă se va găsi destulă demnitate administrativă pentru a pune stop acestui asediu asupra banului și moralității publice.
