…aleși care nu știu ce semnează. Vineri, 8 mai, este ședință, iar pe ordinea de zi se află cele mai importante proiecte ale anului în curs. Printre ele se regăsesc și proiectele ce conțin documentele pentru marea licitație la nivel județean, practic, implementarea Sistemului Integrat de Management al Deșeurilor – SMID). Mai mult, toate primăriile din județ trebuie să treacă prin consiliile locale aceleași regulamente și documente standardizate pentru a se alinia. Este o procedură de durată, cu multe mize financiare și interese la mijloc.
Așadar, urmează o ședință extrem de importantă a Consiliului Local Râmnicu Vâlcea, programată chiar pentru vineri, 8 mai 2026. Pe masă se află un morman uriaș de hârtii: regulamente de salubrizare, caiete de sarcini, strategii de contractare și studii de oportunitate. Sute de pagini pline de termeni tehnici, formule matematice și clauze juridice greoaie. Aparent, este vorba despre o formalitate administrativă. În realitate, este vorba despre banii noștri pentru următorii ani. Se pregătește marea licitație județeană pentru strângerea și sortarea gunoiului, iar toate cele 89 de localități din județ trebuie să aprobe rapid aceleași regulamente trimise de la județ, de către ADIS Vâlcea. Dar, dincolo de cifrele spectaculoase și planurile frumoase scrise pe hârtie, din acest dosar uriaș ies la iveală câteva adevăruri destul de dureroase.
Sub dictatura habarnismului: cine votează pentru noi?
Să fim sinceri și să spunem lucrurilor pe nume. Dacă în Râmnicu Vâlcea sau în alte câteva orașe din județ mai există funcționari care să poată descifra o astfel de documentație stufoasă, în restul județului realitatea este tristă. Aproximativ 80% dintre primăriile din mediul rural sunt conduse de oameni care nu au nicio pregătire în managementul deșeurilor, iar consiliile locale sunt formate din oameni care cel mai probabil nici nu deschid documentele unei ședințe, dar pe acestea… Cum ar putea un consilier de la o comună mică să înțeleagă ce înseamnă, de exemplu, „analiza senzitivității economico-financiare” sau „tarifele binomice”? Mulți, foarte mulți dintre aleșii noștri votează ca oile, la simplul semnal politic al primarului, iar acest lucru se vede inclusiv, din păcate, și la Râmnicu Vâlcea (aici nu că nu ar avea carte, ei nu le citesc pentru că votează cum se dictează și nu are rost să-și piardă timpul citind sute de pagini). Se votează în orb un contract care va stabili, de fapt, taxele pe care oamenii simpli le vor plăti direct din buzunar. Nici măcar la Drăgășani, al doilea municipiu ca mărime din județ, nu ne putem aștepta la o analiză serioasă, având în vedere că administrația de acolo s-a remarcat în ultima vreme mai degrabă prin scandaluri de management defectuos (cum a fost cel de la spital sau cel cu apa) decât prin profesionalism.
Cu cuțitul la os și frica de a da banii înapoi
De unde vine toată această grabă? De ce trebuie votat totul acum, pe repede-înainte, în ședințe extraordinare? Răspunsul este simplu: presiunea timpului și frica de a pierde banii europeni. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) a dat un ultimatum foarte clar: până la 31 decembrie 2026, toate sistemele de salubrizare din județ (inclusiv depozitul de la Roești și stațiile de sortare de la Râureni și Brezoi) trebuie să fie complet licitate și funcționale. Dacă se întârzie sau dacă licitațiile se blochează în contestații, județul riscă să dea înapoi milioane de euro din fondurile europene deja cheltuite. Astfel, primarii și consilierii sunt șantajați subtil: „votați acum, rapid, fără să puneți întrebări, altfel pierdem banii și rămânem cu gunoiul pe străzi!”.
De la „urgențe” temporare la contracte pe viață
Să nu uităm cum s-a ajuns aici. În prima parte a anului 2025, serviciile au fost atribuite temporar, prin negociere directă, fără publicare prealabilă, către asocierea formată din Environment Care Waste Management și Brantner. O soluție de avarie, pe maximum 24 de luni, care acum se apropie de sfârșit. Faptul că s-a ajuns din nou în criză de timp arată o lipsă cronică de planificare din partea celor care conduc destinele județului. Mai mult, dacă ne uităm pe condițiile de calificare din noile documente de licitație, cifrele de afaceri și garanțiile cerute sunt atât de mari încât nicio firmă locală nu are nicio șansă să participe. Totul pare croit special pentru marii giganti din domeniu, eliminând concurența reală care ar fi putut aduce prețuri mai mici pentru cetățeni.
Iluzia plății „la kilogram” și micile șmecherii din anexe
Ni se promite din nou sistemul „plătește pentru cât arunci”. Sună bine: strângi selectiv, plătești mai puțin. Dar cum se va aplica asta la blocuri, în Râmnicu Vâlcea, unde administrația a decis că trebuie să taie capacele de la cutiile montate, iar cartelele s-au pierdut pe la asociații? Cine va sta să cântărească fiecare pungă aruncată la ghenă? În lipsa unei infrastructuri reale, totul va rămâne o poveste pe hârtie, iar cetățenii de bună-credință vor continua să plătească paușal pentru toți ceilalți. Și ca tacâmul să fie complet, printre sutele de pagini apar și mici completări introduse pe ultima sută de metri. De exemplu, s-a stabilit ca deșeurile vegetale din parcurile Primăriei Râmnicu Vâlcea să fie primite gratuit la stația de compost, iar Primăria să primească înapoi compost gratuit. În realitate, în economie nimic nu este gratis. Această „gratuitate” oferită Primăriei va fi acoperită din costurile mari de operare, adică va fi mascată în tariful general pe care îl plătește fiecare dintre noi.
ADI Salubrizare activează doar cum dictează conducerea Consiliului Județean
Avem o „urgență” care miroase de la o poștă a dedicație. Privită în ansamblu, toată această grabă de ultim moment nu arată doar incompetență, ci ridică niște semne de întrebare uriașe. Dacă privim cronologia faptelor, lucrurile devin de-a dreptul suspecte. Să ne amintim: în prima parte a anului 2025, serviciile de salubrizare au fost oferite pe tavă, prin negociere directă, fără publicare și cu scandalul de rigoare. Atunci s-a ales exact cine s-a dorit, sub pretextul unei „situații de urgență”. Logic și normal ar fi fost ca, din a doua zi după semnarea acelui contract temporar ADI Salubrizare să înceapă să lucreze zi și noapte la documentele pentru licitația reală, cea competitivă și deschisă. Era timp destul. Ce s-a întâmplat, de fapt? S-a pierdut un an de zile degeaba. Nimeni nu a schițat un gest, iar acum, brusc, ne trezim din nou în criză de timp, cu cuțitul la os și sub amenințarea că pierdem banii europeni dacă la 31 decembrie 2026 sistemul nu este funcțional.
Bătaie de joc pe bani publici
Ce a păzit până acum ADI Salubrizare? Răspunsul cel mai simplu este și cel mai dureros: a creat în mod artificial această panică. Când ești la un pas de prăpastie și strigi că „se pierde proiectul”, consilierii votează fără să mai citească, de frică să nu fie scoși țapi ispășitori. Mai mult, la un contract de o asemenea anvergură, riscul de contestații este uriaș, iar acestea pot bloca totul luni de zile sau chiar ani. Știind acest risc, să vii cu documentația la vot abia acum pare o carte jucată extrem de riscant. Sau poate că jocurile sunt deja făcute!? Poate că miza este tocmai ca licitația să fie organizată în așa fel încât să câștige „cine trebuie”, fără surprize din partea unor competitori reali? Când blochezi concurența prin cerințe absurde și creezi o urgență din nimic, mirosul de licitație cu dedicație începe să se simtă chiar de la Roești. Rămâne de văzut cine va strânge, la final, milioanele din gunoiul vâlcenilor. Un lucru e sigur: nu cetățeanul de rând va fi cel câștigat.
ÎN IMAGINEA DE DESCHIDERE, PUBELELE TĂIATE! DECI, UNDE ESTE „PLĂTEȘTE PENTRU CÂT ARUNCI?”
