…după tăierea de panglică de la locul de joacă? Recent, președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, a anunțat pe rețelele de socializare inaugurarea unui nou loc de joacă, în centrul comunei Olanu. Dincolo de strângerile de mână călduroase surprinse în fotografii, această vizită oficială deschide o discuție mult mai profundă despre cum se face administrație în Vâlcea rurală. Vorbim despre dezvoltare reală sau doar despre un exercițiu bine calculat de marketing politic?
Când imaginea politică bate logica administrativă!
Privit din exterior, evenimentul are toate ingredientele unei acțiuni de succes. Pe de o parte, avem imaginea unui parteneriat funcțional între județ și localitate. Pe de altă parte, președintele CJ îl validează public pe primarul Răzvan Popa, numindu-l „om de cuvânt”, într-o încercare clasică de a transfera capital de încredere și de a consolida echipa în teritoriu. Mai mult, textul publicat de liderul județean folosește o strategie de PR impecabilă. Pentru ca vizita să nu pară disproporționată în raport cu dimensiunea investiției (un simplu loc de joacă pentru copii), discursul face imediat trecerea spre „priorități viitoare” mult mai mari – modernizarea bazei sportive și reabilitarea târgului săptămânal. Se bifează, astfel, toate categoriile de public: copiii se bucură de leagăne, tinerii primesc promisiunea unei baze sportive, iar cei în vârstă speră la un târg modernizat. Totul, desigur, sub promisiuni administrative – „în funcție de bugetul din acest an”.
Cum se transformă o mică inaugurare în campanie electorală la Olanu…
Dacă trecem însă de poleiala textului politic și privim realitatea prin ochii cetățeanului de rând, totul se vede altfel. Chiar are Olanu nevoie urgentă de bază sportivă și reabilitări de târguri? Sunt oare toate nevoile de bază ale comunității rezolvate? Este excelent că copiii au unde să se joace, însă transformarea unei investiții minore și absolut firești într-un eveniment de anvergură județeană frizează ridicolul. Dezvoltarea unei localități nu se măsoară în numărul de tobogane inaugurate cu alai de la județ. O comunitate se dezvoltă atunci când fiecare curte are acces la apă potabilă, când școlile sunt reabilitate la standarde europene și când ulițele nu se transformă în noroi la prima ploaie. În acest context, promisiunile privind baze sportive și terenuri moderne par desprinse dintr-o realitate paralelă, o încercare de a masca lipsa marilor proiecte de utilitate publică prin investiții „de imagine”, care dau bine în poze și se fac repede.
Olanu, între mirajul PR-ului și realitatea din teren…
Celebra formulare – „în funcție de bugetele din acest an, vom căuta cele mai bune soluții de cofinanțare” – rămâne doar o eschivă politică clasică. În loc de termene clare, bugete asumate și strategii concrete de finanțare, cetățenilor li se oferă o promisiune condiționată. Tradusă din limbajul de lemn, această formulare menține primăria locală într-o stare de dependență directă față de pixul de la județ: dacă parteneriatul politic merge bine, poate vor exista și bani, dacă nu, „bugetul nu a permis”. Ni se oferă o administrație zâmbitoare, de succes, care „gospodărește comunitatea”. În realitate însă, cetățenii știu că viața de zi cu zi nu se asfaltează cu postări pe Facebook și că, înainte de a construi baze sportive poleite, o comună are nevoie de utilități elementare pentru a fi cu adevărat europeană.
În loc de concluzii,
Pentru a nu fi înțeleși greșit, bucuria copiilor din Olanu este pe deplin justificată, iar orice investiție care aduce normalitate în comunitate este un lucru bun. Nu ignorăm realizarea și nici dorința liderilor județeni de a fi prezenți în mijlocul oamenilor. Însă, ca observatori ai vieții publice, datoria noastră este să privim dincolo de festivisme și să taxăm nuanțele care dau de gândit. Ne dorim o administrație bazată pe priorități clare și bugete certe, nu pe promisiuni condiționate și strategii de imagine construite în jurul unor proiecte de rutină. Până la urmă, doar păstrând un spirit critic putem ajuta comunitățile noastre să treacă de la „politica pozelor frumoase” la dezvoltarea reală, de care toți avem nevoie.
