Există o vorbă – „A greși e omenește, a persevera în greșeală e diabolic”. În administrația din Râmnicu Vâlcea, am putea adăuga – „…iar a plăti greșeala din buzunarul cetățeanului e deja o strategie de management”.
Ședința Consiliului Local din 29 aprilie ne-a arătat că lecția celor 11,5 milioane de lei pierduți în instanță în fața CET Govora nu a fost învățată. Sau, mai grav, este ignorată cu bună știință. Din nou, un punct cheie de pe ordinea de zi (punctul 14) a devenit scena unui spectacol de populism ieftin, dar care ne va costa extrem de scump. Schema este trasă la indigo după cea care a provocat deja „gaura” de peste 100 de miliarde de lei vechi din bugetul orașului. ANRE (arbitrul pieței de energie) stabilește un preț.
Nu e o sugestie, e o reglementare bazată pe costuri reale: gaz, certificate de CO2, transport. Consiliul Local are obligația legală să ajusteze tariful conform deciziei ANRE. Politicul intervine și spune „NU”, pozând în salvatorul cetățenilor în fața „nesimțirii” furnizorului. Rezultatul? O victorie de carton de câteva luni, urmată de un proces pierdut inevitabil și o notă de plată umflată de penalități, pe care Primăria o achită cuminte prin Trezorerie. Bani care nu se mai întorc niciodată în asfalt, în școli sau în spitale. Ceea ce frapează este disciplina de fier a celor 20 de consilieri care au votat împotrivă. Deși au pe masă decizia definitivă a Curții de Apel Pitești, care spune negru pe alb că un refuz similar a fost „nejustificat și ilegal”, aleșii locali au ales să ridice mâna „ca orbii”.
Este fascinant cum frica de „ordinul de partid” sau de gura primarului este mai mare decât frica de Curtea de Conturi. S-a strigat în sala de ședințe că este o „nesimțire” ca o firmă în faliment să ceară mărire de preț. Poate! Dar din punct de vedere legal, nesimțirea nu e o categorie juridică. Legea e clară, iar instanțele nu judecă după emoții, ci după cifre. Ce urmează? Cronica unei pagube anunțate! Dacă am învățat ceva din „episoadele CET”, viitorul sună cam așa: vom avea facturi aparent mai mici vara aceasta, iar politicul se va lăuda cu asta. CET Govora va acționa în instanță, folosind votul de pe 29 aprilie ca dovadă principală a abuzului.
Peste un an sau doi, un judecător va decide că Municipiul trebuie să plătească diferența, plus dobânzi de întârziere. Banii vor fi luați tot din taxele noastre, în timp ce aceiași consilieri ne vor cere din nou votul, promițându-ne că „ne protejează”. Râmnicul nu mai poate fi condus prin ignorarea legii de dragul aplauzelor de moment. Nu este un act de curaj să refuzi un tarif dacă știi că acest refuz va genera o datorie dublă peste doi ani. Este, în cel mai bun caz, o iresponsabilitate administrativă, iar în cel mai rău, o metodă de a goli bugetul local sub pretextul grijii față de om. Cine va pune la loc milioanele de lei care vor pleca iar spre CET din cauza acestui vot? Nimeni din sală! Tot noi, cei care, pe lângă factură, plătim și „nota de plată” a orgoliilor politice.
