De la „Lolek” la demisionar subit, Mihai Oprea părăsește Prefectura Vâlcea exact așa cum a condus-o: la ordin. În timp ce Sorin Grindeanu i-a semnat „sentința” politică, justiția i-a demontat orgoliul de „reprezentant al Guvernului” care s-a crezut mai presus de critică.
Marți, 28 aprilie 2026, s-a mai scris o filă din istoria administrativă a județului Vâlcea – una scrisă cu cerneală invizibilă. Mihai Oprea, prefectul care a reușit performanța de a rămâne anonim într-o funcție de maximă vizibilitate, și-a depus demisia. Nu din onoare, nu din realizări, ci pentru că așa a venit ordinul de la București, în contextul moțiunii de cenzură. PSD a tras linia, iar Oprea, „omul lui Rădulescu” – așa cum este cunoscut în mediile locale – a executat. A venit ca un executant, a plecat ca un executant, punând capăt unuia dintre cele mai șterse mandate din istoria instituției.
Războiul cu „Timpul de Vâlcea”: de la 100.000 de lei, la… 1 leu!
Adevărata măsură a „caracterului” și a „bunului simț” cu care se împăunează Oprea s-a văzut în justiție. Deranjat că publicația noastră a îndrăznit să îi analizeze incompetența, Oprea ne-a târât prin tribunale cerând 100.000 de lei pentru „onoarea” sa rănită. Deranjat că adevărul doare și că „câinele de pază al societății” nu tace, Oprea a susținut că onoarea sa de prefect a fost atinsă de 9 articole critice. Instanța de fond i-a dat însă o lecție dură de democrație: „reclamantul NU a făcut dovada unei reputații bune care să fi fost atinsă”. Judecătorii au statuat clar că a fi prefect nu înseamnă automat a avea onoare, ci aceasta se câștigă prin activitate, nu prin numire politică. Mai mult, instanța a reținut că noi ne-am făcut datoria, semnalând că „persoana numită în funcția de prefect nu este una potrivită pentru interesul județului”. Dar, într-un gest de o ironie supremă și pentru că „prostul până nu e și fudul, parca nu e prost destul”, în recurs, „marele” demnitar de ieri a ajuns să ceară suma ridicolă de „1 leu”. Atât valorează, se pare, onoarea sa în fața legii – prețul unei hârtii pe care nu scrie nimic.
Umila plecare a unui „mut” politic – demisia la ordin, după un mandat de o mediocritate sclipitoare
În mesajul său de adio, plin de auto-laude siropoase, Oprea vorbește despre „echilibru între instituții”. Noi vorbim despre o eliberare a instituției de sub tutela politică totală. Rămân în urmă diplomele de „participare” pe care instanța le-a catalogat drept irelevante pentru reputație și amintirea unei echipe de „habarniști” care a transformat Prefectura într-o umbră. Se laudă cu „stabilitatea” județului, de parcă succesul administrativ s-ar măsura în liniștea de mormânt a unei instituții care ar fi trebuit să fie activă, nu decorativă. Acum, când ordinul de la centru l-a trimis acasă, Oprea poate fi „discret” cât dorește, pe banii lui, nu pe funcția publică. Noi îi urăm succes în a cheltui acel „1 leu” pe care îl vânează prin tribunale și îi promitem un lucru: oricine va veni în loc și va confunda Prefectura cu propria moșie sau cu o anexă de partid, ne va avea aici.
„Dedicat” comunității sau abonat la chermezele puterii?
Oprea promite că va rămâne „același om dedicat comunității”. Despre ce comunitate vorbește domnul fost prefect? Despre cea a vâlcenilor care nu i-au simțit prezența timp de patru ani, sau despre „comunitatea” restrânsă a meselor politice și a chermezelor administrative unde era mereu în prima linie? S-a învățat cu funcții bine plătite și cu protocolul de rang înalt, iar acum, întoarcerea la „pașapoarte” pare o variantă prea prăfuită pentru pretențiile sale de „mare strateg”. Unde îl va „recicla” Constantin Rădulescu? Căci e greu de crezut că „tătucul” de la județ își va lăsa omul de bază pe drumuri. Oprea pleacă, „Timpul de Vâlcea” rămâne. Justiția a vorbit, iar cetățenii au văzut: poți cere 1 leu despăgubire, dar nu poți cumpăra respectul unui județ întreg cu niciun ban din lume.
FOSTUL PREFECT, ÎN ACȚIUNE!
