De ce forțăm împrumuturi de lux în plină criză? Înotăm în promisiuni și ne scufundăm în datorii…

OPINIA MEA!

În timp ce la nivel național se discută despre austeritate, tăieri de bugete și strâns cureaua, Primăria Râmnicu Vâlcea pare să navigheze într-o realitate paralelă. Miercuri, 29 aprilie, consilierii locali au fost chemați să gireze un nou împrumut de 40 de milioane de lei, o decizie care va amaneta bugetul orașului până în anul 2036.

Nu contestă nimeni că proiectele propuse – bazine, parcuri sau reabilitări energetice – sunt frumoase pe hârtie. Întrebarea este însă una de moralitate administrativă: ne permitem acest lux acum? Cât ne costă, de fapt, „cadourile” pe datorie? Să facem un calcul simplu, pe înțelesul tuturor. Dacă reabilitarea energetică a unui colegiu costă, ipotetic, 1.000.000 lei, contractarea unui credit pentru acest proiect schimbă radical cifrele. La o dobândă de aproximativ 8% pe an, plus comisioane, pe o perioadă de 10 ani, costul final al lucrării se poate dubla. Practic, plătim două licee și primim unul singur. Restul banilor sunt „profitul” băncii, plătit din buzunarul râmniceanului. Mai este aceasta o investiție eficientă sau o risipă asumată?

Priorități de relaxare în vremuri de criză

Este total „neadministrativ” să forțezi investiții de tip „spații verzi” și „agrement” când semnalele economice sunt alarmante. Parcarea din Nord? Dacă lucrarea este deja la 50%, de ce avem nevoie de împrumut acum? Înseamnă că managementul inițial a dat greș și am rămas fără bani la mijlocul drumului.
Bazinul de înot – odiseea fără sfârșit! Avem deja un bazin de 7 milioane de euro în Ostroveni care stă sub lacăt din cauza erorilor de proiectare. În loc să reparăm ce avem, ne împrumutăm pentru a patra oară să construim în altă parte (Goranu), după ce am plimbat proiectul prin Zăvoi, Râureni și Forestier.

Schema creditelor pare să fie un joc de tip piramidal?

Analiza împrumuturilor din ultimii ani arată un tipar îngrijorător: Primăria ia credite noi pentru a acoperi lucrări deja executate sau pentru a astupa găuri lăsate de credite vechi. Această strategie de tip „safe mode” lipsește cu desăvârșire. Fiecare milion de lei dat pe rate la bănci este un milion care NU va mai merge către reparații urgente de străzi sau servicii sociale în următorul deceniu.

Un semnal de alarmă, nu o jignire

Domnule primar Mircia Gutău, vă transmitem încă un semnal de alarmă pe care mii de vâlceni îl simt, dar puțini îl rostesc: nu ne opunem dezvoltării, dar nu cu orice preț! Administrația înseamnă, înainte de toate, prioritizare. Nu moare nimeni dacă mai așteptăm doi ani pentru un bazin de înot sau pentru modernizarea unei baze sportive, dacă asta înseamnă să nu îngropăm orașul în datorii la bănci într-un moment în care economia tremură. Este de salutat orice inițiativă care modernizează orașul, dar numai atunci când ne permitem.

A conduce un oraș pe principiul „ne împrumutăm azi, vedem noi cine plătește mâine” nu este o victorie administrativă, ci o povară lăsată moștenire generațiilor viitoare. Bazinul de înot nu ar trebui să fie o momeală pentru noi datorii, ci o utilitate funcțională. Până când vom învăța să gestionăm responsabil banii pe care îi avem deja, vom continua să „înotăm” doar în dobânzi, în timp ce factura pentru aceste momente de relaxare va sosi, lună de lună, în cutiile poștale ale cetățenilor, timp de zece ani de acum înainte.

---

 dezvoltarea pe datorie este doar o iluzie a progresului

---

Rușinea din Consiliul Local: garanții unei datorii pe care nu o vor plăti ei

Marea întrebare nu este doar ce face Primarul, ci ce fac cei trimiși de cetățeni să supravegheze banul public: consilierii locali! Este strigător la cer cum un for care ar trebui să fie „creierul” acestui oraș s-a transformat într-o simplă anexă de semnat acte. Cum este posibil ca oameni care pretind că apără interesele comunității să voteze, cu o ușurință dezarmantă, proiecte care nu produc nimic în schimb? Să girezi împrumuturi de zeci de milioane pentru „relaxare” și „spații verzi” într-un moment de instabilitate economică este mai mult decât o greșeală – este o trădare a mandatului primit.

Mașini de vot sau reprezentanți ai poporului?

În loc să ceară studii de fezabilitate reale, să analizeze de ce proiectele vechi stau sub lacăt sau să calculeze povara dobânzilor, acești consilieri par mai preocupați de confortul politic de moment decât de viitorul Râmnicului. Rolul lor nu este să valideze orbește orice dorință a edilului, ci să pună întrebări incomode. Aprobarea acestui împrumut nu este doar o semnătură pe o hârtie, este o condamnare la stagnare pentru viitor. În timp ce alte administrații caută proiecte generatoare de venit sau economii, la noi se votează „dezvoltarea pe datorie” cu o viteză care sfidează logica.

Consilierii nu sunt acolo pentru a asigura liniștea administrativă a cuiva, ci pentru a proteja buzunarul cetățeanului. Istoria locală îi va reține nu ca pe niște constructori, ci ca pe cei care au ținut pixul atunci când Râmnicul a fost vândut băncilor pentru bazine nefuncționale și parcuri pe credit. Treziți-vă! Orașul nu are nevoie de executanți disciplinați, ci de oameni care să aibă curajul să spună „NU” atunci când nota de plată devine insuportabilă. Altfel, „respectul” pe care îl afișați astăzi față de conducere se va transforma în disprețul celor care vă vor plăti datoriile mâine.

Nu e „vinovat” cel care cere, ci cel care semnează fără să gândească

Se spune în popor că „nu e prost cine cere, ci e prost cine dă”. Aplicată politicii locale din Râmnicu Vâlcea, zicala descrie perfect situația actuală: primarul Mircia Gutău poate cere împrumuturi de sute de milioane, poate propune bazine pe lună sau heliporturi în fiecare cartier. Este dreptul său politic să viseze sau să propună. Dar puterea reală – și deci responsabilitatea supremă – este la cei care apasă butonul de vot. Consilierii locali nu sunt acolo pentru a fi „notarii” primarului. Ei sunt singurul filtru care ar putea opri îndatorarea orașului.

Cine le dă dreptul să amaneteze viitorul tinerilor din Râmnic pentru proiecte care s-au dovedit deja a fi eșecuri tehnice (vezi Ostroveni)? Cine le dă curajul să ignore criza economică națională și să aprobe dobânzi de 8% pentru investiții care nu produc niciun leu profit pentru oraș? Gutău nu poate lua niciun leu fără „binecuvântarea” voastră. Sunteți trimiși acolo să fiți avocații poporului, nu să „lingeți pantofii” puterii din dorința de a vă păstra privilegiile politice. Este strigător la cer ca într-un oraș deja plin de rate, un grup de oameni să decidă, cu o lejeritate iresponsabilă, că mai putem duce încă 40 de milioane pe umeri.