Paradoxul utilajelor noi care pierd licitațiile pe bandă rulantă. Într-o recentă apariție televizată, președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, a prezentat o viziune triumfalistă asupra Regiei Județene de Drumuri (RAJDP). S-au invocat „investiții record” în utilaje moderne și o dotare tehnică fără precedent. Totuși, dincolo de ecranele televizoarelor și de pozele de pe Facebook, realitatea lovește dur: RAJDP-ul pare să fi devenit un „muzeu tehnic” bine întreținut, dar necompetitiv pe piața reală a construcțiilor.
Dotări de top pentru contracte inexistente
Strategia președintelui Rădulescu ridică o întrebare de o logică elementară: de ce a investit milioane de euro din banii publici în utilaje de ultimă generație, dacă Regia Județeană continuă să piardă marile licitații în fața firmelor private? O administrație eficientă nu se măsoară în numărul de utilaje cumpărate, ci în capacitatea acestora de a produce rezultate și venituri. În prezent, asistăm la un paradox bizar: avem basculante și utilaje noi, dar marile proiecte de infrastructură din județ sunt executate de terți. În acest context, achizițiile masive par mai degrabă o strategie de imagine decât una de dezvoltare economică durabilă.
Eficiența se măsoară în licitații câștigate, nu în poze
În cadrul emisiunii, președintele CJ a evitat să discute despre rata de profitabilitate a RAJDP sau despre motivele tehnice și financiare pentru care regia este scoasă din joc la licitațiile importante. Lipsa de competitivitate există! Dacă avem utilaje noi, înseamnă că problema este la nivel de management, de structură de costuri sau de viziune. Să cumperi „fier” fără a asigura o piață de desfacere și o competitivitate reală este o formă de risipă administrativă. Fiecare milion de euro blocat în utilajele care stau în curte sau care lucrează doar pe mici reparații „prin încredințare” este un milion de euro care ar fi putut merge către asistența socială sau către sănătate, domenii unde Vâlcea suferă vizibil.
Un gigant administrativ „pe perfuzii”?
În loc să fie o forță regională care să dicteze standardele în construcția de drumuri, RAJDP a rămas o entitate dependentă de alocările bugetare ale Consiliului Județean. Această „gospodărire” prin perfuzii financiare ascunde incapacitatea regiei de a se bate pe piața liberă. Care este bilanțul economic real al acestor investiții? Cât din valoarea utilajelor a fost recuperată prin contracte câștigate la licitație deschisă în ultimul an? De ce pierdem teren în fața privaților? Dacă dotarea este „la superlativ”, de ce ofertele RAJDP nu sunt cele mai bune de pe piață? Există un plan de eficientizare? Sau utilajele au fost cumpărate doar pentru a fi folosite ca decor în campaniile de imagine?
În loc de concluzii,
Constantin Rădulescu ne-a prezentat o „vopsea” frumoasă pe un sistem care nu funcționează. Până când utilajele RAJDP nu vor fi văzute lucrând pe marile șantiere ale județului, câștigate prin competiție, nu prin „mila” bugetară, investițiile de la județ rămân doar o formă costisitoare de marketing politic.
