PATRIMONIU | Râmnicul își recuperează istoria: Cinci clădiri-simbol, salvate cu fonduri europene

Avem o „felie” de istorie salvată, prin eficiența administrării banilor europeni. E genul de știre care „îndulcește” imaginea Primăriei, arătând că nu se face doar asfalt, ci se salvează și sufletul orașului. Totuși, am fost atenți și la detalii: unele sunt finalizate, altele sunt la 80%, iar altele sunt doar la stadiul de licitație.

De la Dispensarul TBC, la Casa Olănescu

Râmnicu Vâlcea trece printr-un amplu proces de „întinerire” a patrimoniului istoric. Primăria Municipiului a reușit să atragă fonduri nerambursabile (PNRR și Programul Regional Sud-Vest) pentru a scoate din degradare cinci imobile care definesc identitatea orașului. De la clădiri de secol XVIII, până la școli inaugurate de Regi, moștenirea noastră arhitecturală primește o nouă șansă.

1. Prima victorie: „noua strălucire” a Dispensarului TBC

Un imobil emblematic de pe Calea lui Traian, datând din 1905, a fost deja finalizat. Cu o investiție de 1,25 milioane lei prin PNRR, clădirea de lângă sediul CEC nu doar că arată impecabil, dar a devenit „verde”: fațadă vitrată modernă, sisteme alternative de energie și izolare termică completă. O lecție despre cum poți păstra estetica anului 1900 cu tehnologia anului 2026.

2. Șantiere în linie dreaptă: Primăria Veche și actualul Sediul Administrativ

Două „bijuterii” administrative sunt aproape gata (stadiu de 80%). Fostul sediu din strada Carol I (anul 1868), o clădire care a supraviețuit multor epoci și care acum își recapătă demnitatea. Actualul sediu (General Praporgescu, anul 1912), fosta Prefectură a județului este și ea în plină eficientizare energetică, semn că administrația dă exemplul de „economie” chiar la ea acasă.

3. Proiecte de viitor: Cultură în Casa Olănescu și Muzeu la Copăcelu

Aici intervine viziunea pe termen lung, Casa Olănescu (sec. XVIII) cea mai veche din listă, parte din ansamblul Schitului Inătești. S-a obținut finanțarea, iar după licitație va deveni Centru Cultural. Un salt de la degradare la cultură. Vechea Școală Copăcelu (1906) o clădire cu „pedigree” regal, piatra de temelie pusă de Regele Carol I. Primăria așteaptă „unda verde” de la Ministerul Dezvoltării pentru a o transforma în Muzeul Școlii Vâlcene.

Concluzia? Nu e doar despre ziduri, e despre memorie

Investiția în clădirile istorice este cea mai grea, dar și cea mai spectaculoasă formă de administrație. Să reabilitezi energetic un imobil de 100 de ani fără să-i strici farmecul este o provocare tehnică uriașă. Faptul că Râmnicul a ales calea fondurilor nerambursabile pentru aceste proiecte este un plus: salvăm istoria orașului fără să „golim” bugetul local de banii necesari pentru alte urgențe. Vâlcea de mâine pare să aibă rădăcini tot mai bine îngrijite. Sperăm doar ca termenele de execuție să fie respectate, iar „80%” să devină „Gata!” până la prima ninsoare serioasă!