Avem captură instituțională la nivel local, unde administrația publică pierde orice urmă de meritocrație și devine o metodă de schimb între cercuri de interese, influență financiară și obligații politice. De ce tot Oprea? Există vreo presiune asupra lui Constantin Rădulescu?
Când un președinte de Consiliu Județean acceptă în fruntea Prefecturii un om care i-a adus prejudicii de imagine în trecut și care este perceput de presă, și nu numai, drept un „reciclat politic fără realizări”, înseamnă că datoria sau dependența față de grupul de interese din spate, în speță zona de influență a Mariei Tudor, este mai mare decât costul public de imagine. Când tatăl prefectului este angajat în structurile de afaceri ale Mariei Tudor – patroana cu monopolul / controversele pe izvoarele din Olănești – oferă cheia întregii ecuații.
Prefectul nu mai reprezintă Guvernul în teritoriu, ci devine un intermediar direct între afacerile de casă ale unui grup privat și actele administrative ale județului. Instalarea noului Executiv la București a declanșat, așa cum era de așteptat, rocada cadrelor în teritoriu. La Vâlcea însă, revenirea lui Mihai Oprea în fotoliul de prefect nu este doar o simplă numire politică neinspirată, ci un semnal de alarmă privind modul în care se tranzacționează instituțiile statului. După un mandat de patru ani marcat de figurație administrativă, controverse de integritate și o încercare penibilă de a reduce la tăcere presa, Mihai Oprea se întoarce la cârma Prefecturii. Întrebarea care frământă deopotrivă mediul politic și opinia publică este una singură: de ce tot Oprea?
Pentru președintele CJ/PSD Vâlcea, Constantin Rădulescu, reciclarea lui Mihai Oprea reprezintă o mare bilă neagră. Oprea nu aduce voturi, nu aduce plusvaloare administrativă și nu se poate lăuda cu nicio reformă în fotoliul pe care l-a ocupat. Dimpotrivă, imaginea sa este definitiv lipită de cea a liderului județean, iar eșecurile fostului mandat îi sunt decontate direct lui Rădulescu. În condițiile în care numirea unui astfel de personaj aduce doar deservicii politice, de ce ar insista PSD Vâlcea pentru instalarea lui? Răspunsul nu trebuie căutat în sediile de partid, ci în zona de influență a grupurilor private de interese.
Revenirea lui Oprea aduce în prim-plan o legătură pe care întreaga comunitate vâlceană o cunoaște, dar pe care decidenții politici preferă să o ocolească: influența Mariei Tudor, omul de afaceri ale cărui interese se extind de la imobiliare și media locală până la monopolul controversat asupra izvoarelor minerale din Olănești. Când tatăl depinde direct de patronul cu interese majore în județ, iar fiul este reinstalat în fruntea instituției care garantează legalitatea actelor administrative și coordonează deconcentratele, „coincidența” devine o problemă de interes național. Ce datorii are Constantin Rădulescu și în fața cui? Cu ce este ținut la mână liderul județean pentru a accepta să pună Prefectura Vâlcea la dispoziția unui grup privat?
Prefectul nu este un simplu reprezentant al unui partid, el este garantul legii în județ. În momentul în care numirea sa ridică suspiciuni legitime legate de subordonarea față de un oligarh local, întreaga autoritate a statului este compromisă. Noi nu ne propunem să inventăm probe pe care doar organele de anchetă le pot ridica, dar logica elementară a administrației nu poate fi ignorată. Mihai Oprea revine prefect nu pentru ce a făcut, ci pentru cine se află în spatele său. Rădulescu oare mai conduce PSD Vâlcea sau doar semnează condica la ordinul „doamnei cu izvoarele”? Răspunsul se citește limpede pe noua organigramă a cumetriilor politice.
În loc de concluzii,
Azi, la Prefectură, este zi de sărbătoare: Mihai Oprea își va citi iar numele de pe foaie….ăăăă….scuze…..va depune din nou jurământul. Îi urăm succes …la prima gafă și la …următoarele! Azi, aplauze, festivism și flori, că s-a întors „maximul”. Să nu uităm , haina poate e nouă, dar sforile sunt aceleași. Rămâne doar să vedem cine va semna primele acte dubioase de pe noua tavă a puterii locale. La treabă, domnilor! sau…la comandă!
