Linia Vâlcele – Râmnicu Vâlcea este monumentul suprem al incompetenței, iar cifrele pe care le avem acum pe masă sunt pur și simplu de necrezut: peste 114 milioane de lei popriți pe conturile CFR pentru o cale ferată care nu există, în timp ce ei caută „avocați scumpi” să-și apere incompetența.
Ceea ce trebuia să fie mândria infrastructurii vâlcene a devenit cea mai scumpă „gaură neagră” din istoria CFR. În timp ce trenurile românești merg cu viteza melcului, statul român reușește o performanță uluitoare: să plătească peste 114 milioane de lei (aproape 23 milioane de euro) drept despăgubiri pentru o lucrare pe care a abandonat-o cu nesimțire.
Cronica unui dezastru anunțat: Tăcerea de la Minister
În anul 2021, pe când oficialii visau la proiecte „prioritare”, „Timpul de Vâlcea” a solicitat Ministerului Transporturilor, în baza Legii 544/2001, explicații clare, cu privire la linia Vâlcele – Râmnicu Vâlcea. Voiam să știm unde s-a dus milionul de lei alocat în 2017 pentru „monitorizarea” unei linii părăsite. Voiam să știm ce s-a făcut în 2021 pentru acest proiect aruncat la coșul de gunoi. Răspunsul lor? O tăcere arogantă. Ministerul nu a considerat că un jurnalist vâlcean merită să știe cum se toacă banii pe monitorizarea buruienilor de pe terasament. Astăzi, acea tăcere costă statul român peste 114 milioane de lei, sumă pe care firma italiană Secol a obținut-o în instanță pentru „beneficiu nerealizat”. Adică, noi îi plătim pe italieni cu zeci de milioane de euro pentru că nu i-am lăsat să muncească!
Avocați scumpi pe banii „proștilor”
Acum, CFR SA „caută avocați” care să le apere pielea. După ce au pierdut arbitrajul, după ce conturile le-au fost poprite în noiembrie 2025, guvernanții s-au trezit că le fuge pământul de sub picioare. În loc să finalizeze linia care ar fi scurtat drumul spre București cu 80 de km, Ministerul Transporturilor a preferat să rezilieze contracte și să ignore procesele. Rezultatul? O sentință care ne obligă la:
– 83,5 milioane lei – beneficiu nerealizat (bani dați cadou pentru că n-am fost în stare să gestionăm proiectul);
– Dobânzi penalizatoare uriașe (3 puncte peste rata BNR) calculate din 2022;
– Milioane de lei cheltuieli de judecată
CFR plătește „daune moratorii”
CFR SA și Ministerul Transporturilor aruncă cu sute de milioane pe fereastră pentru greșeli juridice de grădiniță. Este inadmisibil ca un proiect început în 1996 să aibă acum termen de finalizare anul 2035! Până atunci, singurul lucru „finalizat” va fi transferul banilor noștri către firmele de avocatură și firmele de construcții care ne-au învins în tribunale. Hai, nu vă supărați pe noi, domnilor din Minister! Nu vă supărați că vă reamintim de adresele din 2021 la care n-ați răspuns. Dacă atunci ați fi avut bunul simț să explicați ce „monitorizați”, poate astăzi nu aveam conturile poprite. Dar ați preferat aroganța „oamenilor puternici” care își văd de drum fără să dea explicații. Ei bine, drumul vostru s-a înfundat la Curtea de Arbitraj, iar nota de plată ne-ați lăsat-o nouă. Calea ferată Vâlcele – Râmnicu Vâlcea nu mai este un proiect de transport. Este proba supremă a unui stat eșuat, care preferă să plătească despăgubiri de 23 de milioane de euro decât să pună o șină pe pământ. Cine răspunde pentru acest jaf? Cine din Ministerul Transporturilor își pune averea la bătaie pentru aceste 114 milioane pierdute? Probabil nimeni! Pentru că în România, „monitorizarea” e scumpă, dar incompetența e gratis pentru cei care o comit!
Povestea liniei Vâlcele – Râmnicu Vâlcea
Este de fapt, povestea întregii Românii de astăzi. O țară care merge într-o direcție greșită, cu frâna de mână trasă de incompetență și corupție mascată. Din spate vin acum, una după alta, notele de plată ale unei guvernări proaste care s-a întins pe zeci de ani. Nu este doar la Ministerul Transporturilor. Ne uităm la județe, ne uităm la municipii și vedem același scenariu tras la indigo: despăgubiri peste despăgubiri. Plătim milioane la CET, plătim sute de milioane la CFR, plătim „taxe de liniște” în presă. Totul pentru alte interese care au fost la mijloc, interese care n-au avut niciodată nicio legătură cu binele celui care muncește pe un salariu mizer.
2026!
În loc să inaugurăm linii de mare viteză, inaugurăm noi dosare de executare silită. În timp ce ei caută avocați să le apere greșelile, noi căutăm soluții să supraviețuim într-un județ și într-o țară care par să fi fost amanetate de mult. Când o să înțelegem că aceste sute de milioane pierdute prin tribunale sunt, de fapt, școlile, spitalele și drumurile noastre care nu se vor construi niciodată? Când o să înțelegem că „oamenii puternici” care nu dau explicații sunt cei care ne semnează, de fapt, condamnarea la o sărăcie lucie pentru următorii 20 de ani? România nu mai are nevoie de „monitorizări” scumpe și de avocați care să spele rufele murdare ale politicului. Are nevoie de responsabilitate! Până atunci, rămânem cu gura căscată la cifre și cu mâna în buzunarele goale, așteptând un tren care, conform calendarului lor de „lucru”, va ajunge la Râmnic abia când copiii noștri vor fi deja la pensie. Dacă va mai ajunge vreodată….
