Cursa contra cronometru pentru salvarea celor peste 20 de milioane de lei din PNRR la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea a scos la iveală nu doar problemele tehnice de sub dușumele, ci și o declarație halucinantă a primarului Mircia Gutău.
Într-o conferință de presă transmisă public și preluată cu mândrie chiar pe pagina de Facebook a Primăriei, edilul a scăpat o porțiune de discurs care ridică semne mari de întrebare pentru orice specialist în administrație ori auditor de fonduri europene. În încercarea de a părea un „jupân gospodar” care rezolvă problemele – „m-am băgat eu și am rezolvat, am pus presiune pe ei”- , primarul a oferit pe tavă o dovadă televizată de amestec direct și nelegal în subcontractarea unui proiect cu fonduri europene.
Cum a explicat Mircia Gutău că „a determinat” pasarea unui contract PNRR de la un constructor la altul
În Vâlcea, Legea 98/2016 privind achizițiile publice este înlocuită de „capacitatea de determinare”. Un primar nu are dreptul legal să impună unui antreprenor cui să cedeze lucrările, iar o firmă nu preia fațada unei clădiri istorice doar pentru că „s-a angajat ea” verbal că termină într-o lună. Sau e doar o lucrare „la mica înțelegere”, făcută pe repede înainte, unde normele de restaurare a monumentelor istorice sunt aruncate la coș de dragul de a nu pierde banii?
„Vreau să le mulţumesc celor care lucrează acum acolo, pentru că i-am mobilizat şi în momentul de faţă în interiorul şcolii lucrează cel puţin 30 de persoane şi a reuşit să-l determine să dea unei firme care s-a angajat că poate face exteriorul clădirii, care este prins în program, care poate să-l facă într-o lună de zile. Un lucru extraordinar.”
Cine pe cine a „determinat”?
O simplă analiză a acestei fraze dă totul peste cap. În limbaj administrativ și conform Legii achizițiilor publice (Legea 98/2016), lucrările din bani europeni se adjudecă prin licitații, iar subcontractarea se face după reguli drastice, nicidecum pe bază de „determinări” sau angajamente verbale. Declarația primarului ridică instantaneu o serie de întrebări incomode: cine „a reușit să-l determine” și pe cine anume? A fost un funcționar, o terță persoană, un intermediar? Ce înseamnă „să-l determine să dea unei firme”? În ce cod al achizițiilor publice există noțiunea de „a da o lucrare” la presiunea sau insistența cuiva? Cine este firma misterioasă? Care este denumirea societății care s-a angajat că rezolvă exteriorul monumentului istoric într-o singură lună? Care este cadrul legal? În baza cărui act adițional sau procedură de subcontractare a intrat această nouă firmă pe șantier? A fost notificat finanțatorul PNRR? Deține această firmă avizele obligatorii de la Ministerul Culturii pentru intervenții pe o clădire de patrimoniu?
Mândria instituțională a unei gafe pe Facebook
Ce este cu adevărat fabulos în această poveste nu este doar faptul că primarul a făcut o astfel de afirmație într-o conferință de presă televizată. Senzaționalul vine din faptul că echipa de comunicare a Primăriei a decupat exact acest pasaj video și l-a urcat pe pagina oficială de Facebook, prezentându-l ca pe un mare succes de management! Iată, negocierea informală și ignorarea procedurilor legale de achiziție nu doar că nu mai sunt ascunse, ci sunt transformate în motive de fală publică. „A determinat să dea unei firme” devine, în viziunea Primăriei, sinonim cu „gospodărirea”. Până la urmă, toată lumea își dorește ca elevii de la Colegiul „Mircea cel Bătrân” să se întoarcă într-o școală modernă și sigură, iar banii europeni să nu fie pierduți. Însă lucrurile trebuie făcute corect și la vedere. Rămâne de văzut dacă primarul va veni cu detalii și va explica ce a vrut să spună cu adevărat sau dacă măcar vreun consilier local va cere lămuriri în următoarea ședință.
