…totul pe nota de plată a vâlcenilor. Am tot urmărit postările clubului CS Vâlcea 1924 și am observat că avem un contrast uriaș între poleiala de pe pagina clubului și realitatea brutală a cifrelor și a logicii.
„Lupii Negri” sau Gara de Nord?
Povestea începe cu o sclipire de NBA și se termină cu un mare semn de întrebare asupra modului în care banul public este „investit” într-un club care se laudă că e… pepinieră pentru alții. Sâmbăta trecută, Sala Sporturilor din Râmnicu Vâlcea a vibrat. Pe parchet a călcat Bryn Forbes, un nume care, pe hârtie, îți ia ochii: campion NBA, peste 430 de meciuri în cea mai mare ligă a lumii, coleg cu legendarul Curry în topul aruncătorilor de trei puncte. O victorie cu Corona Brașov (94-85) a marcat debutul său. Dar, dacă dăm la o parte fardul comunicatelor oficiale, cifrele ne spun o altă poveste, una mult mai sobră.
Debutul „stelar” de zero puncte în interior
În aproape 20 de minute de joc, „starul” adus cu surle și trâmbițe a reușit 6 puncte (două triple) și… cam atât. În interiorul semicercului, eficiența a fost zero: 6 aruncări ratate din 6 încercări. Mai mult, în minutele în care Forbes a fost pe teren, Vâlcea a pierdut la un parțial de -4. Ca o comparație amară, jucătorii transferați „la pachet”, Hankerson și Dragushanckie, au arătat mult mai multă dorință și eficiență pe bani, probabil, mult mai puțini.
Paradoxul comunicării: suntem club sportiv sau agenție de turism pentru baschetbaliști?
Cea mai șocantă parte vine însă din filosofia oficială a clubului. Într-o postare recentă, CS Vâlcea 1924 face o mărturisire care te lasă mască: „Am arătat lumii că putem ajuta jucătorii să atingă potențialul maxim, că odată veniți aici vor progresa și vor atrage atenția marilor echipe…” În traducere liberă, pentru cetățeanul care plătește taxe, Clubul susține, cu mândrie, că misiunea sa este să ia jucători străini, să-i „lustruiască” pe banii publici ai vâlcenilor, pentru ca aceștia să plece apoi la „echipe mari”. De când a devenit bugetul județului Vâlcea fond de subvenționare pentru carierele internaționale ale unor sportivi care stau aici doar câteva luni? Menirea unui club finanțat din bani publici ar trebui să fie stabilitatea, creșterea propriilor tineri și performanța durabilă pentru oraș, nu să fie „stâlpul casei încrederii” pentru jucători care pleacă imediat ce prind un contract mai bun în altă parte.
Cazul Forbes, între gloria de odinioară și problemele din prezent
Clubul îl prezintă pe Bryn Forbes ca pe un „pariu”. Dar pe banii cui pariem? Gsp.ro și presa internațională ne reamintesc că drumul lui Forbes spre Vâlcea nu a fost pavat doar cu succese NBA, ci și cu scandaluri extrasportive serioase și o perioadă de inactivitate care se vede pe teren. Cum poate un jucător de 32 de ani, cu 430 de meciuri în NBA, să mai „progreseze” la Vâlcea pentru a atrage „marile cluburi”, așa cum promite strategia CS Vâlcea? Este un nonsens logic. Ori este un jucător consacrat care vine să câștige campionatul aici, ori este un „pariu” riscant pe care noi, vâlcenii, îl plătim regește fără a avea nicio garanție.
Marea enigmă: cine a semnat „cec-ul” în alb?
Și pentru că vorbim de bani, cum s-a putut perfecta acest transfer răsunător, cu un salariu care în piață se zvonește a fi de ordinul zecilor de mii de euro, în condițiile în care bugetul Clubului pe anul 2026 nu a fost încă aprobat? Din ce „găleată” se plătesc aceste vedete trecătoare, în timp ce juniorii noștri se uită de pe margine la jucători care vin, marchează două triple și pleacă spre „competiții mai mari”?
Concluzia este tristă! La CS Vâlcea 1924, pare că se joacă un baschet financiar pe care doar conducerea îl înțelege. Noi restul, rămânem cu spectacolul… și cu nota de plată. „Reciclarea” de imagine pe banii vâlcenilor este performanță sau adăpost pentru problemele de integritate? Dincolo de cifrele slabe și de strategia bizară de a fi „pepinieră pentru alții”, un aspect mult mai grav planează asupra transferurilor făcute la „Lupii Negri”. Nu este prima dată când clubul devine un refugiu pentru jucători cu un trecut… complicat. Cazul lui Bryn Forbes, cu cele două arestări pentru agresiune și acuzații grave de strangulare, nu este un incident izolat în peisajul baschetului autohton. Ne aducem aminte de Mihai Cârcoană, debutat în Liga Națională după 6 luni de închisoare în SUA pentru acuzații de viol, sau de episoadele de dopaj care au zguduit competiția.
Este rolul unui club finanțat din bani publici să ofere „a doua șansă” unor sportivi cu astfel de antecedente, în timp ce se laudă că peste 1000 de copii din Vâlcea privesc către ei ca la niște modele? Ce fel de repere le oferim acestor tineri? Un campion NBA cu brățară de monitorizare la gleznă sau cu dosare de agresiune? Dacă ne uităm la parcursul actualei stagiuni, vedem un tablou al haosului administrativ. Gsp.ro subliniază o listă lungă de „plecări” forțate sau asumate: Cornelius Hudson, Tyrell Jones, Gian Clavell, John Jenkins… până și banca tehnică a fost măturată, de la antrenorul principal Arturo Alvarez până la secundul Roberto Blanco.
Când schimbi jumătate de echipă și tot staff-ul în mijlocul sezonului, nu mai poți vorbi despre „construcție” sau „proiect serios”. Este, mai degrabă, o încercare disperată de a „drege busuiocul” pe banii cetățenilor, după ce selecția inițială a dat greș. Între transferuri făcute în prag de seară fără un buget aprobat pentru 2026, jucători cu CV-uri pătate și o ușă rotativă prin care baschetbaliștii intră și ies mai des decât suporterii din sală, CS Vâlcea 1924 pare să fi pierdut busola interesului public. Performanța nu se cumpără cu scandaluri „reciclate”, ci cu stabilitate și, mai ales, cu respect față de banul celui care plătește, fără să fie întrebat, această „aventură” sportivă de lux. Hai, avem echipă, avem Club!
