…și realitatea pe care autoritățile o ascund sub preșul “proiectelor de viitor”. În timp ce se discută despre ambulatorii care vor fi gata în 2027, copiii cu CES sunt „relocați” și înghesuiți acum, în 2026. Efectiv, se cerșește spațiu pentru educație, în timp ce instituțiile fac filosofie pe bani publici!
În județul condus de „campioni ai investițiilor”, aproape 2.000 de elevi cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) au devenit o simplă cifră care „încurcă” planurile autorităților. O scrisoare deschisă transmisă recent către Prefectură, CJ Vâlcea și ISJ Vâlcea dezvăluie o realitate de coșmar: sistemul este în colaps, spațiile sunt saturate, iar specialiștii sunt atât de puțini încât suportul educațional a devenit o glumă sinistră.
Un raport de 1 la 12 și specialiști „diluați”
Datele R.O.T.S.A. sunt o palmă peste obrazul administrației județene. În timp ce în învățământul special există un raport de 1 specialist la 2,6 elevi, în școlile de masă — unde se dorește „incluziunea” — raportul sare la 1 specialist la 12 elevi. Dar stați, că „minciuna” incluziunii este și mai adâncă: acești 131 de specialiști (logopezi, consilieri) trebuie să deservească, de fapt, toți cei 47.000 de elevi din județ! Practic, un copil cu autism integrat în școala de masă primește un suport de 5 ori mai mic decât ar avea nevoie. Nu este incluziune, este abandon instituțional mascat!
Centrul „Andreea” – de la educație, la „depozitare”
Cea mai gravă situație este la Centrul „Andreea” (CSEI Băbeni). Într-o clădire care deja geme sub o suprapopulare de 55% în ultimii trei ani, de la 1 martie 2026 începe haosul. Lucrările de renovare îi scot pe copii din spațiile lor, dar… unde îi ducem? Părinții disperați reclamă decizii care par luate de oameni fără inimă: restricționarea accesului pentru noii elevi (practic, statul le spune „nu avem loc pentru suferința voastră”) și limitarea parcursului gimnazial (li se taie viitorul înainte de a începe).
„Milogeala” oficială: de ce trebuie să cerșim normalitatea în 2026?
Este strigător la cer ca în anul 2026, într-un județ care se laudă cu bugete record, peste 30 de asociații să semneze o petiție prin care CERȘESC spații conforme pentru copiii bătuți de soartă.
De ce trebuie ca un părinte, care deja duce crucea grea a unui copil cu dizabilități, să se milogească de Constantin Rădulescu sau de șefii din ISJ și Prefectură pentru un drept fundamental? De ce este nevoie de „scrisori deschise” pentru ca cineva să deblocheze posturi de logopezi și profesori de sprijin?
Unde este „rețeta medicală” a familiei Vâlcea, domnilor politicieni?
Dacă tot vorbea deputatul Eugen Neață despre cum „economiile pe seama copiilor pot ucide”, iată dovada! La Vâlcea, se face economie de spațiu, de personal și de empatie exact acolo unde doare mai tare. Autoritățile au termen limită să identifice spații de relocare. Nu vagoane, nu holuri improvizate, ci spații conforme! Altfel, „incluziunea” va rămâne doar un cuvânt pompos în rapoartele trimise la București, în timp ce pe teren, copiii cu CES sunt tratați ca o povară de care statul vrea să scape cât mai repede. Domnule Rădulescu, unde vor învăța acești copii de la 1 martie? Sau sunteți prea ocupați cu tăiatul panglicilor la clădiri goale, în timp ce sufletele acestor copii se rătăcesc prin labirintul incompetenței voastre?
Notă finală, despre etichete și responsabilitate
Dacă Bucureștiul, pe Rădulescu, îl vede ca pe un „baron” atotputernic, cum se face că acest „monarh” roșu nu găsește o amărâtă de clădire pentru niște copii care au nevoie de terapie? Poreclit de presa centrală drept „Baronul Roșu de Vâlcea”, Constantin Rădulescu pare să se bucure la București de aura unui lider care controlează tot ce mișcă în județ. Noi nu facem altceva decât să consemnăm această etichetă de notorietate națională, care vine însă la pachet cu o responsabilitate pe măsură.
Dacă autoritatea dumneavoastră este atât de mare pe cât o descriu jurnaliștii din capitală, atunci rezolvarea dramei copiilor de la Centrul „Andreea” ar trebui să fie o simplă formalitate, nu un subiect de cerșeală publică prin scrisori deschise. Un lider cu o asemenea influență nu poate privi neputincios cum 1.500 de copii cu nevoi speciale sunt „diluați” printre cifrele reci ale unui sistem în colaps. Nu noi v-am pus eticheta de „Baron”, domnule Rădulescu. Dar noi suntem cei care vă întrebăm: dacă tot aveți puterea, de ce nu o folosiți pentru cei care nu au voce? Așteptăm ca „influența” de la județ să se transforme, măcar acum, în ultima clipă, în spații de terapie și profesori de sprijin. Altfel, titlurile din presa centrală vor rămâne doar dovezi ale unui contrast dureros, opulență politică la vârf și umilință cruntă pentru copiii invizibili ai Vâlcii.
