Transforma placerea de a face dulceata intr-un business

Oricine are măcar o idee de afaceri, despre care crede că poate aduce milioane. Problema este punerea în practică a ideii şi a planului de afaceri. În lume există însă destule exemple de antreprenori cu idei simple care cu timpul s-au transformat în mari afaceri. Pe timp de criză, cele mai căutate sunt ideile care presupun o investiţie mică, iar dacă se mai pot derula şi în paralel cu locul de muncă atunci ele sunt ideale. Un astfel de business ar putea fi şi dulceaţa.

De la o idee dulce…

Românii şi balcanicii în general sunt mari amatori de dulceaţă. Nu există român care să nu aibă prin cămară măcar un borcan cu o astfel de delicateţe. De vişine, de caise, de trandafiri, dulceţurile şi gemurile pot deveni o afacere de succes, iar soţii Mutu, patronii grupului Annabella din Râmnicu Vâlcea sunt un exemplu în acest sens. Din 2008  de când au preluat de la Oltchim  Fabrica de conserve din legume, fructe şi sucuri naturale concentrate de la Râureni au reuşit să transforme acest brand într-un business de succes, cu un loc de top pe piaţa românească. Ca să ajungă aici a fost însă  nevoie de investiţii serioase în retehnologizare. ”S-a investit foarte, foarte mult. În zona acesta a afacerilor cu conserve din fructe şi legume deja se investeşte foarte mult. Investiţiile în Râureni sunt de peste şapte de milioane de euro, asta pe lângă banii care au fost daţi pentru cumpărarea ei (n.r. Annabella a plătit 4, 5 milioane de euro).  Râureni nu avea însă nevoie să pătrundă pe o nişă pentru că Râureni exista deja în piaţă ca nume şi din alte puncte de vedere. Noi nu am făcut decât să şlefuim brandul acesta şi să-l scoatem şi mai mult la lumină. Piaţa produselor Râureni nu se limitează numai la Vâlcea. Este pe toată România şi facem eforturi foarte mari să ieşim din ce în ce mai mult la export.”, spune Adrian Trifan , managerul fabricii de la Râureni.
În condiţiile actuale, indicat ar fi ca această afacere  să demareze ca una cu dulceţuri preparate în casă. Ca un pont legat de fructe si dulceţurile ce se pot prepara din ele, sunt de preferat, pentru început”, cele mai „exotice”, mai greu de găsit pe piaţă. „Trebuie să faci nişte produse de nişă, produse care nu se mai găsesc nicăieri altundeva şi abia atunci reprezinţi 0, 000 nu ştiu cât la sută şi poate fi o  afacere la nivel de familie. Piaţa este deja saturată cu astfel de produse. Sunt deja din ce în ce mai multe branduri din Vest care vin înspre România, iar pătrunderea brandurilor româneşti în Vest este destul de mică şi asta din cauza imaginii generale pe care o are România, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită tradiţionalismului foarte puternic al ţărilor din Europa. De exemplu, dulceaţă, în afară de francezi, în Europa nu mănâncă nimeni. Doar francezii şi în zona balcanică se ştie ce e aia dulceaţă. Restul spun că e ceva foarte dulce care nu poate fi pus pe pâine, deci la ce le foloseşte aşa ceva? Ei preferă gemurile”, mai spune directorul fabricii Râureni.

Un plan bine gândit, poate duce la o afacere de succes

Ca în orice business nou există şi riscuri dar, odată cunoscute şi luate în calcul la întocmirea planului de afaceri, ele pot deveni atuuri.  Că o astfel de afacere este una cu un bun potenţial o demonstrează tot firma Annabella care a preluat fabrica Râureni  într-un moment în care acesta producea la un nivel foarte scăzut, iar acum dulceţurile şi gemurile ocupă 16% din volumul produselor vândute sub marca Râureni. Important este ca planul să fie cât mai bine fundamentat şi bine ar fi ca iniţiatorul său să nu îşi asume riscuri majore încă de la demararea acesteia. De la caz la caz, o afacere cu dulceţuri poate necesita investiţii de început care pot fi de câteva mii, până la câteva zeci de mii de euro, în funcţie de cum staţi cu materia primă, dacă o să cumpăraţi fructele sau dacă aveţi livadă de fructe pe care vă bazaţi, dacă o să folosiţi angajaţi sau va fi o afacere strict de familie. De altfel, procurarea materiei prime este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă această industrie, de aceea indicat ar fi ca fructele să provină din livada proprie, iar firma Annabella nu face excepţie în acest caz. Grupul deţine 25 de hectare de pomi fructiferi pentru a putea să îşi asigure o constanţă în ceea ce priveşte materia primă şi calitatea produselor.
Nu trebuie neglijate nici procedurile de înregistrare a societăţii, de avizare fito-sanitară a culturii şi nici costurile legate de producţie. Chiar dacă produsele sunt realizate acasă, pentru a le putea scoate la vânzare e nevoie de frigidere pentru păstrarea fructelor înainte de prelucrare, ambalaje ş.a.m.d. Înainte de a trece la vânzarea propriu-zisă a produselor, testaţi-le calitatea pe rude şi prieteni. Veţi afla astfel dacă mai trebuie ceva modificări la ele şi desigur, la ce preţ să le scoateţi la comercializare. Puteţi obţine şi certificare ecologica şi de produse tradiţionale şi astfel să le comercializaţi către supermarket-uri, hipermarket-uri, magazine online şi offline, către târguri şi expoziţii cu vânzare, şi, de ce nu?, să le vindeţi prietenilor, rudelor, vecinilor prea ocupaţi să îşi facă singuri dulceţurile pentru cămară.