949 total views
Recent, s-a aflat, în vizită în zonă, un prieten italian care cochetează cu jurnalismul. Total neinspirat, dornic să-i arăt frumuseţile patriei, l-am dus să viziteze Băile Olăneşti, una dintre vechile staţiuni balneoclimaterice din ţară. Întrucât renumele proprietăţilor curative ale apelor minerale, de aici, traversase întreaga Europă în urmă cu 40-50 de ani, iar italianul auzise despre acestea, decizia mea a fost cumva justificată.
Ajuns în Băile Olăneşti însă, aproape că mi-a fost ruşine mie, de starea jalnică a staţiunii care arăta, la propriu, ca după bombardament. Nu mai fusesem în Olăneşti de prin 2011-2012, când lucrurile stăteau aproape la fel, cu mici menţiuni: mai exista încă Pavilionul Central al băilor minerale, clădire emblematică de patrimoniu, de la începutul sec. XX, care readucea în memoria vizuală, parfumul de epocă al unei staţiuni, comparată altă dată cu un wiesbaden si aix-les-bains.
Între timp, pavilionul a dispărut, distrus de un incendiu suspect, în locul său, tronând grămezi de moloz. Dacă în 2011 am acceptat, cumva, explicaţiile unor persoane din administraţia locală, că străzile neasfaltate se datorează proiectului amplu de reabilitare stradală, ce presupunea mai întâi refacerea utilităţilor, precum apă, gaze şi canalizare, constat acum, cu stupefacţie, că Olăneştiul arată chiar mai rău.
Asta înseamnă că, promisiunile electorale ale primarului Vasilache au fost făcute atunci când era “bolnav de electoralită!” Ce e spus în campanie… nu se pune! Nu-i aşa, domnule primar ?! Au tecut trei ani de mandat din cei patru. Are domnul primar un motiv serios, să le ceară locuitorilor urbei să-l voteze din nou pentru al doilea mandat: să termine ce n-a început niciodată; să asflateze ce promiseseră antecesorii săi în funcţia de edil – Ciucă, Ciuteanu şi Popescu. Imaginea de ansamblu a staţiunii este deplorabilă: cratere pe lângă care ţi-e frică să treci cu piciorul, dar să mai foloseşti autoturismul, s-au împământenit pe Aleea Izvoarelor. Şocat de imagine, italianul a fotografiat câteva. Aproape inutil să mai spun că la întoarcere am găsit drumul închis. Câţiva zeloşi anunţaseră telefonic primăria, iar în zonă fusese blocat drumul şi puseseră indicatoare de interdicţie, în condiţiile în care noi eram blocaţi în amonte, spre izvoare. Indicatorul de obligare pentru ocolire ne-a şocat, cel mai mult. Am urcat un deal, pe un drumeag neasfaltat, iar la coborârea acestuia, am rămas suspendaţi în gropi, deoarece garda autoturismului era joasă. Ne-am ales cu o toba de eşapament făcută praf, smulsă din suporţi şi în final ne-a ajutat un tractor. Mi-a explicat prietenul meu, Juliano, că după bătăliile de la Monte Cassino, în al II- lea război mondial, şi italienii au păţit la fel. Deci, să nu-mi fac probleme, că prin 2050 se va rezolva situaţia. Pentru veridicitate, prezentăm forografia craterului de pe Aleea Izvoarelor, unde administraţia locală, în loc să-l astupe, a închis drumul.
Deci: sărăcie, vizitatori puţini şi deprimaţi faţă de alte timpuri; ape minerale cu cartelă, prilej ca italienii să admire inovaţia unică pe mapamond, gen… “curge apa cu picătura şi iei banul cu toptanul”; cvasitotalitatea pensiunilor aflate în vânzare sau închise, iar cele două mari hoteluri nerenovate şi fără investiţii vizibile de peste 20 de ani; dispariţia a foarte multe vile ce dădeau culoare prin arhitectura lor specifică; construcţii kitsch, restaurante şi terase dubioase cu suspect de puţini consumatori, în care ţi-ar fi fost teamă să bei şi un pahar cu apă, dar să mai mănânci ceva; mizerie şi noroi, şi ca de obicei, după ora 14.00, jumătate din personalul primăriei era absent.
Am remarcat absenţa primarului din Băi, Sorin Vasilache. De fapt, el lipseşte cu totul! Ne întrebăm, dacă şi baia din locuinţa personală a primarului ar arăta precum Băile (Olăneşti)… !? Noi credem că domnul primar are însă, o baie strălucitor de curată. De aceea nu îi mai trebuie… Băi! (George Danielescu)