77 total views

Din culisele unei afaceri:

Mai mulți descendenți ai foștilor proprietari moșneni din comuna Păușești Măglași se zbat de ani buni între birocrația administrativă de la primărie, Comisia Județeană de Fond Funciar și instanțele de judecată.

pausesti obstea kicioreni 2pausesti obstea kicioreni 1Între timp, prin ”grija” secretarilor și primarilor care s-au succedat la Păușești Măglași, 200 de ha de pădure ale obștei s-au volatilizat, intrând în posesia și proprietatea câtorva persoane alese pe sprânceană. Doar unele dintre acestea sunt moștenitoare, cumva, ale foștilor moșneni, restul sunt indivizi care nu aveau niciun drept asupra patrimoniului forestier în cauză. Mai grav este faptul că, devenind stăpâni în condiții dubioase din punct de vedere legal, aceștia au procedat la devalizarea pădurii prin defrișeri și tăieri la ras, aprobate într-o veselie și fără discernământ de pădurarii ocoalelor silvice ale Romsilva. În acest mod, nu mai puțin de 419 proprietari inițiali ai obștei, decedați între timp, având mii de descendenți sau cu vocație succesorală, din Păușești Măglași și împrejurimi, au fost încă o dată deposedați de drepturile și bunurile lor, după ce comuniștii le preluaseră abuziv terenurile.

Restitutio in integrum, doar pentru unii

Pădurile devălmașe ale obștilor sunt bunuri de folosință îndelungată, dreptul de proprietate fiind dobândit și transmis în cadrul comunității închise de moșneni, având rădăcini adânci în timp. Comunitățile sătești libere, de răzești și moșneni, stăpâneau, în anul 1947, peste 20% din patrimoniul forestier al României, respectiv peste 1 330 000 de ha, în folos comun, fără ca altcineva din afara obștei să poată să cumpere și nimeni din interior să-i poată înstrăina în afară, patrimoniu. Comuniștii au distrus, prin forța coercitivă a legilor, acest echilibru vechi de sute de ani, preluând abuziv proprietățile. Sigur de forța sa, regimul comunist a omis să desființeze însă, prin vreo lege sau normă, obștile, chiar dacă le-a confiscat pădurile și pășunile, așa încât, formal și legal, obștile de moșneni nu au fost niciodată desființate legal. După 1989, legile speciale ale fondului funciar au făcut o cuvenită reparație, pădurile fiind restituite moștenitorilor foștilor proprietari într-un proces greoi și sinuos, controversat și contradictoriu uneori, ajungându-se,în final, ca prin Legea nr. 247/2005, să se aplice principiul ”restituțio în integrum”, adică restituirea integrală a tuturor pădurilor obștilor. Anterior, Legea nr. 1/2000 (Legea Lupu) a creat, pentru aceste entități asociative, cadrul legal de existență. Prin OUG nr. 102/2001, Guvernul a stabilit ca obștilor şi composesoratelor să li se restituie până la 20 ha de pădure și numai Legea 247/2005 a definitivat reglamentarea de restituire totală.

Despre cum au dispărut pădurile din Păușești Măglași. O istorie lungă și urâtă…

Numai în comuna Păușești Măglași din județul Vâlcea, respectarea și aplicarea legilor fondului forestier pentru moșneni, nu s-a făcut astfel. Șaisprezece ani s-au împlinit de la apariția Legii Lupu, care dădea posibilitatea moștenitorilor foștilor moșneni să reintre în cadrul legal, prin care puteau să redobândească drepturile imprescriptibile de proprietate ale părinților și moșilor lor avute în obștea Kicioreni, înființată legal încă din anul 1923. Șaisprezece ani s-au scurs și de când Primăria Măglașilor este păstorită de Dorel (Dediu), opt ani ca secretar și opt ani ca primar. Tot șaisprezece ani se împlinesc de când moștenitori ai foștilor moșneni, foști oameni liberi și neînrobiți, au bătut degeaba la porțile primarului și secretarului pentru a-și revendica drepturile. Tot acest timp, la Păușești Măglași a trecut degeaba pentru moștenitorii moșnenilor. Doar pentru o mână de șmecheri, timpul a lucrat favorabil. Ei au profitat de neștiința a sute de moștenitori și, ajutați (cât de dezinteresat?) de Comisia Locală de Fond Funciar, cât și de cea județeană, au pus gheara pe pădurile altora. ”Retrocedările” pentru aceștia s-au făcut cu încălcarea tuturor legilor funciare în vigoare. În primul rând, pădurea nu trebuia retrocedată, ci trebuia să rămână statului dacă obștea Kicioreni ar fi fost desființată. Ori ea, nu a fost desființată așa cum prevede legea, adică reînființată și, ulterior cu aprobarea majorității moșnenilor, să fie desființată. Deocamdată, nu avem cunoștiință de existența unui act dovedidor în acest sens. Faptul că niște persoane au reușit să fie împroprietărite din averea celor 419 adevărați moșneni, demonstrează că autoritățile au dezmoștenit cu bună știință moșnenii. Au făcut-o luând în calcul acte false, sau simple cereri, în condițiile în care sunt foarte mulți descendenți ai moșnenilor care au acte, dar care nu au beneficiat de punere în posesie. Complicitatea dintre șmecheri și comisiile de fond funciar, este evidentă.

În loc de concluzii

Mult prea mult timp din viața unor oameni s-a scurs în zadar în căutarea drepturilor și a dreptății. ”Nu se mai poate!”, li se spune acum. Au trecut termenele de decădere prevăzute de Legea 18/1991 și Legea 1/2000,247/2005. ”Nu se poate!”, li s-a spus și în anii trecuți, atunci când erau în termen. Și, totuși, se pune o întrebare pertinentă: la cine au ajuns cele 19.200 de dramuri ( drepturi) ale moșnenilor kicioreni? Pădure a fost, puțin a mai rămas, însă locul menționat în acte (Așezământul) nu s-a schimbat. Ce știe primarul, fost secretar, Dorel Dediu? Cum i-a învățat el, ca secretar școlit, pe maglăşeni să-și reintre în drepturi? Și, dacă nu a făcut-o, pe cine a împroprietărit în locul lor? O istorie lungă și urâtă, încâlcită în legi și fărădelegi, care nu trebuie să se oprească aici. Rugeteanu, Pițigoi, Moacă, Dragomir, Dragomiraș, Bârzan,… sunt numai câteva nume de familie din Păușești Măglași care se regăsesc în tabelul cu drepturi din anul 1923, deposedați abuziv de comuniști. Din rândul moștenitorilor, Viorica Tomescu și alții ca ea, au ales calea de a nu se pleca în fața abuzurilor administrative și greșelilor săvârșite în primăria Păușești Măglași și s-au adresat instanțelor de judecată. Vom vedea cât de dreaptă va fi balanța, dar până atunci rămâne o întrebare: cum au împărțit cei din primărie 19.200 de drepturi, 200 de ha de pădure, situate între Valea de Brădet, Coasta Merlii și Zmeurăt, între câțiva moștenitori ”norocoși” care au fost puși în proprietate individual, în timp ce toți ceilalți au rămas pe dinafară, trebuind să cumpere de la stat, sau de la particulari, lemnele necesare pe timp de iarnă? Viorica Tomescu spune că printre ”norocoși” ar fi și Ciovică, socrul primarului, care nu are niciun drept. Noi nu știm dacă e așa, însă, sperăm să nu fie. Deocamdată, așteptăm clarificările domnului primar, pe care, dacă nu le face locuitorilor măglășeni, cu siguranță că le va face în fața organelor de anchetă penală.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.