Loading

Spuneam, recent, că Teatrul Municipal „Ariel” a pierdut un mare parteneriat, iar responsabil de acest dezastru, în mare parte, este managerul acestei instituții de cultură, Popescu Gabriel, care dacă își dădea demisia, în urma procesului pierdut definitiv de soția sa, proces în urma căruia trebuie să plătească teatrului o sumă de bani stabilită prin hotărâre judecătorească, acest parteneriat avea șanse să se facă la Vâlcea.

Referitor la parteneriatul Asociație – Teatrul „Ariel” – Teatrul „Anton Pann”, i-am solicitat regizorului Ionuț Gavrilă un punct de vedere. Noi aveam informații bugetul a fost mărul discordiei, lipsa de colaborare dintre manageri, actorii celor două teatre să nu apară împreună pe scenă pentru a nu da motiv autorităților locale de unire, dezinteres, dar și lipsa de profesionalism și prioritizare a unui spectacol de anvergură pe care am regăsit-o la managerii celor două teatre, după discuțiile purtate cu ei. Toate acestea ne-au fost confirmate de regizorul Gavrilă, care ne-a împărtășit din experiența pe care a avut-o la Râmnicu Vâlcea, și care i-a lăsat un gust amar, într-un scurt interviu pe care mai jos îl prezentăm.

Astăzi, interviu cu regizorul Ionuț Gavrilă

TdV: Când ați început acest demers?

Regizor I.G. : Prima discuție pe care am purtat-o pe marginea unei coproducții a avut loc în luna decembrie, după ce rezultatul atelierului început exclusiv cu actorii Teatrul Municipal Ariel devenise deja consistent. La această discuție au participat managerii ambelor teatre, iar în urma acestei întâlniri, consumată în sediul Teatrului Anton Pann, pe data de 04.12.2020, s-a convenit asupra unei coproducții.

TdV: A fost semnat vreun pact de colaborare?

Regizor I.G. : Singurele semnături regăsite pe vreun document sunt semnăturile de pe contractul dintre Asociația Acting Up și sponsor. Nu cunosc informații sau documente despre nicio altă implicare contractuală între părți.

TdV: Ce s-a pierdut pe drumul discuțiilor și înțelegerilor verbale?

Regizor I.G. : Regretul meu cel mai mare e că s-a pierdut un tip de energie în însoțirea cu actorii. O energie care s-a instalat greu, dar care, probabil tocmai de aceea, se simțea valoros, se încasa valoros, se împărtășea valoros. Și cred că reușiserăm asta fiecare în parte, dar și toți odată! S-a mai pierdut din vedere și aspectul cel mai important – publicul. Nu am crezut, așa cum nu cred acum și nici nu o să cred nici mai târziu, că, la Vâlcea, publicul s-a împărțit vreo clipă între două teatre. Nu e posibil ca publicul de teatru să aibă vocația unei galerii de fotbal! Pe de altă parte, cred foarte tare în calitatea de a lua decizii în funcție de oportunitățile și amenințările, ca factori exogeni, pe care managerul unui club de fotbal le poate avea. Cu teatrul, cel puțin la Vâlcea, s-a probat că nici oportunitățile și nici amenințările nu sunt și nici nu tind să devină priorități ale vreunei analize din perspectiva managementului.

TdV: De ce la Vâlcea acest parteneriat?

Regizor I.G. : Pentru că sunt vâlcean. Pentru că e un text care are la bază Oltenia profundă și uitată. Pentru că e locul marilor mele întâlniri. Pentru că mă simt dator față de locul ăsta, iar acum cred că am minimum de pricepere ca să întorc puțin din ce-am primit. Pentru că mi-e foarte dor de Matei Ghigiu, Dragoș Serafim, Goange Marinescu, Doru Zamfirescu, Gabi Tudorin, Teodor Brucăr, Raul Ștefurac, Dan Stanca și de toți ceilalți pe care i-aș mai putea vedea încă, dar…

TdV: Ați avut vreo discuție cu managerii, actorii..?

Regizor I.G. : Nu una, ci mai multe. Mai întâi cu fiecare dintre manageri, iar mai apoi împreună. În ceea ce privește actorii, evident că am discutat… Cu actorii Teatrului Municipal Ariel discuțiile au fost mult mai ample, cu ei realizând și atelierul care avea să dea numele proiectului. Pentru actorii Teatrului Anton Pann, discuțiile s-au purtat inițial cu cei nominalizați de managerul lor, râmânând stabilit să lucrez cu cei cărora le putea permite programul. Lucru care s-a și întâmplat. Mai mult, în formula reunită a echipelor celor două teatre am realizat o sesiune de filmări, al cărui montaj ar fi trebuit să încheie prima componentă a proiectului – 5 filme. Vreau să precizez faptul că parteneriatul ar fi fost cu atât mai potrivit cu cât componența celor două trupe de actori dobândea un statut complementar… adică în trupa Ariel sunt puțini actori (bărbați, la ora aceea prinși în distribuția altei producții), iar la Anton Pann foarte puține actrițe. De aceea, am decis să lucrăm cu actrițele de la Ariel și actorii de la Anton Pann. N-a fost să fie…

TdV: Ați prezentat proiectul Primăriei Râmnicu Vâlcea sau Consiliului Județean?

Regizor I.G. : Nu aveam cum și nici nu-mi propusesem să trec peste cutumele instituționale! Partenerii mei de discuție și negociere, cei cărora înțelegeam să le prezint proiectul erau managerii celor două teatre. Din câte știu, în cazul Teatrului Municipal „Ariel”, proiectul a fost prezentat și discutat în cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație, care are statutar în componență un membru al Consiliului Local, adică finanțatorul teatrului. În cazul Teatrului „Anton Pann”, știu doar că l-am întrebat de câteva ori pe manager dacă a luat legătura cu Consiliul Județean, mai ales că știam că modelul de parteneriat și proiectul în sine ar fi servit atingerii obiectivului principal al instituției așa cum este prezentat în Regulamentul de Organizare și Funcționare (ROF) publicat pe websiteul teatrului. Nu știu de nicio informare către Consiliul Județean, pe cale formală sau informală, cu privire la proiect.

TdV: Care credeți că a fost motivul principal pentru care această colaborare nu a mai fost posibilă?

Regizor I.G. : Realizarea parteneriatului tripartit (Asociația Acting Up – Teatrul Municipal Ariel – Teatrul Anton Pann) a devenit imposibilă odată cu retragerea Teatrului Anton Pann, prin decizia managerului. Decizia mi-a fost comunicată pe messenger, la aproximativ 24 de ore după neprezentarea managerului Teatrului Anton Pann la o întâlnire stabilită pe data de 01.02.2021, ora 10.00. Întâlnirea avea ca scop exact fixarea detaliilor legate de parteneriat. Motivul prezentat în favoarea retragerii (și anume bugetul său, mai exact, lipsa acestuia) nici măcar nu era un aspect negociat sau prezentat. Cele de mai sus sunt prezentări de fapte și nu de păreri. Factorul subiectiv ar trebui să rămână prezent pe scenă, în spectacole de teatru, unde principalul motor energetic este emoția. Obiectivitatea unor motive nu poate consta în invocarea obiectivității, ci, mai ales, în simpla prezentare a faptelor/motivelor. Dacă trebuie să mă refer la caracterul subiectiv al întrebării dumneavoastră, și anume să va spun care CRED că e motivul…, aleg să apelez la o parafrază din spusele lui Sir Winston Churchill – oamenii vremurilor noastre, în loc de a alege să fie utili, aleg să devină importanți.

TdV: Care era finanțarea spectacolului?

Regizor I.G. : Sunt două lucruri cunoscute : 1. Faptul că Asociația Acting Up, în calitate de coproducător, asigura, în urma unei sponsorizări, costurile cu filmările și onorariile echipei de creație (regizor, scenograf, scenarist, compozitor, videodesigner etc), sumă care, nefiind din fonduri publice, se află sub incidența clauzelor de confidențialitate. 2. Disponibilitatea Teatrului Ariel de a aloca 40.000 de lei pentru realizarea proiectului. Despre Teatrul Anton Pann nu pot comenta, motivul invocat al retragerii, apărute brusc după o întâlnire stabilită, dar neconsumată, a fost tocmai bugetul. Din nou, aleg să prezint fapte și nu să licitez sume care unora le-ar putea părea că au fost discutate. Concret, cu Teatrul Anton Pann, prin managerul său, nu am purtat nicio discuție legată de participarea la bugetul final al proiectului.

TdV: Ce veți face în condițiile în care acest parteneriat, la lcea, nu se va mai putea finaliza?

Regizor I.G. : Pentru mine e foarte limpede că acest parteneriat nu se va finaliza. Asta nu înseamnă deloc că renunț la perspective în ce privește alte proiecte, fie ele coproduse sau în producția unuia dintre cele două teatre. Vă mărturisesc aici că, în discuțiile mele de-a lungul timpului cu managerul Teatrului Anton Pann s-a obținut acordul realizării spectacolului cu piesa Livada de Vișini, de AP Cehov, un spectacol tribut adus antemergătorului teatrului vâlcean – Goange Marinescu. Trag în continuare nădejdea că acest spectacol să se facă. Ceea ce fac acum este să mă concentrez asupra a ceea ce e deopotrivă urgent și important – salvez proiectul La Lilieci 2.0!

TdV: Este adevărat că articolul cu prejudiciul publicat în Timpul de Vâlcea a contribuit la nefinalizarea acestui parteneriat?

Regizor I.G. : Întrebarea necesită un răspuns mai amplu. Retragerea Teatrului Anton Pann, deși avea un impact la nivelul resurselor umane implicate, nu ar fi fost nicidecum o lovitură de grație aplicată proiectului sau inițiatorului său. De altfel, imediat ce i-am comunicat managerului Teatrului Municipal Ariel decizia celuilalt manager, am convenit că proiectul merge mai departe în limitele convenite, urmând ca la data de 15 februarie să începem repetițiile. Ceea ce s-a și afișat la avizierul teatrului. Doar că, joi 11 februarie, într-un apel telefonic pe care eu l-am inițiat, managerul îmi comunică faptul că nu-și poate asuma începerea repetițiilor, chiar dacă m-am arătat dispus să-mi achit cazarea până ce bugetul ar fi fost aprobat. Despre altă cheltuială nici nu putea fi vorba. Mi s-a cerut să mai aștept. Cu toată situația de criză ivită, am ales să fiu la Vâlcea pe data de 14 februarie. Am fost extrem de deranjat de decizia managerului de a comunica exclusiv actorilor faptul că proiectul se suspendă, fără ca mie să mi se comunice nimic oficial. Situația devenea presantă și foarte neplăcută. La scurt timp, am aflat despre problemele conținute în enunțul întrebării dvs. Și aș vrea să mă fac foarte bine înțeles! Prejudiciul nu e deloc problema mea! Dar devine problema mea faptul unei asocieri cu o instituție (publică sau privată) reprezentată de o persoană care atrage asupră-i mari probleme de etică și integritate, în cazul în care nu-și prezintă demisia. Asta e ceea ce i-am spus și managerului Teatrului Municipal Arielproiectul ar fi putut continua, și nu voi nega o clipă că nu și l-a dorit, indiferent cât trebuia să mai aștept, doar odată cu demisia sa. Lucrul acesta nu s-a întâmplat. Ca atare, oricât de mult mi l-aș fi dorit la Vâlcea, proiectul meu trebuia să-și găsească o altă gazdă.

TdV: Veți face acest parteneriat în alt județ?

Regizor I.G. : Da !

TdV: Care era rezultatul final în urma acestui parteneriat, prin spectacolul pus în scenă cu cele două teatre din Râmnicu Vâlcea? Participare la festivaluri naționale, internaționale?

Regizor I.G. : În primul rând cred ca ar fi fost un semnal sănătos către public. Mai apoi, cred că ar fi fost pasul corect către o zonă în care toate teatrele se vor îndrepta. Mai ales într-un oraș ca al nostru, unde resursele sunt foarte ușor de împărțit. Coproducțiile vor deveni o realitate a vieții teatrale într-un timp foarte scurt. Cât despre prezența la festivaluri, asta nu poate prevede nimeni. Doar dacă, așa cum se mai știu cazuri, producătorii spectacolului ar fi putut fi festivaluri naționale sau internaționale. Însă, mai e drum lung până acolo. Cei mai mulți nici nu-și închipuie o astfel de destinație.

TdV: Ce reprezintă pentru dvs Teatrul Ariel, dar Anton Pann?

Regizor I.G. : Acum? Doar iluzia unei izbânzi glorioase a trecutului asupra viitorului. Iar teatrul cred că trebuie să fie despre iluzie.

Teatrul este o instituție deschisă, care încurajează dezvoltarea unor parteneriate valoroase. Este o instituție publică de spectacole de repertoriu, pusă în slujba societății. Pentru realizarea activităților sale specifice, Teatrul colaborează cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat și nu numai. Scopul principal al funcționării este dat de realizarea unor obiective, cum ar fi parteneriatele care ajută la promovarea imaginii.

Avantajele unui parteneriat cu un Teatru sunt multiple și se referă la o gamă largă de beneficii, cum ar fi : media – care se referă la creșterea gradului de informare a publicului larg cu privire la evenimentele instituției, imagine – asocierea cu un brand de prestigiu la nivel național, comerciale – promovarea unui spectacol prin conferințe, lansări, evenimente pentru grupuri organizate de spectatori, etc, instituționale – asocierea cu instituții din același sector de activitate: alte teatre, muzee, biblioteci, centre culturale, toate în vederea dezvoltării unor proiecte pe termen mediu/lung.

Urmează punctele de vedere ale celor doi manageri, cu privire la parteneriatul cu regizorul Gavrilă Ionuț 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.