O sculptură a lui Brâncuşi îşi caută cumpărător…

De 107 ani, “Cumințenia Pământului” își țese neîncetat firul tumultoasei povești. După nenumărate peripeții, din care a ieșit cu picioarele sparte, sculptura lui Constantin Brâncuși a revenit proprietarilor de drept care au dat-o în grija Muzeului Cotroceni, unde este expusă de la sfârșitul anului 2012.

Ca o ironie a sorții, opera a ajuns tot într-o instituție publică, după ce familia moștenitoare s-a luptat zeci de ani ca să o recupereze din mâna statului.
Evaluată la o sumă cuprinsă între 15 și 30 de milioane de euro, proprietarii se tem să o ia acasă. Așa au decis să o adăpostească la Cotroceni, până îi vor găsi un cumpărător pe mâna căruia să o lase, dar mai ales dispus să se supună hățisurilor legislative cu care a fost împovărată opera de artă, devenită bun de patrimoniu.

Sculptată de Constantin Brâncuși în 1907, care o vinde ulterior bunului său prieten, inginerul – arhitect Gheorghe Romașcu, opera a avut nevoie de aproape 60 de ani ca să se întoarcă la proprietarii de drept. În procesul cu statul român, care a durat zece ani, au murit de bătrânețe avocați, martori și chiar una dintre cele două fiice ale lui Gheorghe Romașcu, moștenitoarele sculpturii.

În cele din urmă, s-a făcut dreptate, iar “Cumințenia Pământului” a revenit irevocabil, în 2010, moștenitorilor celui care a cumpărat-o de la Constantin Brâncuși, în 1910. Întreaga poveste, demnă de un scenariu de film, a fost spusă pentru Yahoo! News de nepotul lui Romașcu, Dinu Viloiu, fost regizor de studio în cadrul Televiziunii Române.

Cu Dinu Viloiu, un pensionar energic, ne-am întâlnit în prezența lui Bogdan Grabowski, ultimul avocat, din cei patru, care i-a reprezentat pe moștenitori în procesul cu statul român. Jovial și cu mult umor, fostul regizor este încă marcat de experiența procesului de recuperare a operei de artă și se teme ca depănarea poveștii să nu îi aducă lui și familiei sale alte neplăceri. În cei zece ani, cât s-a judecat cu statul român, și-a pierdut mătușa și doi avocați. Mama sa, Paula Ionescu, născută Romașcu, a apucat însă să vadă recuperată “Cumințenia Pământului”, cumpărată de tatăl său, dar acum, din cauza valorii ei, se teme să o ia acasă.

“Ne-am născut toți cu ea în casă, unde am păstrat-o până în 1957, când România a refuzat moștenirea ‘decadentă’ a lui Brâncuși. După ce și-a dat seama de greșeală, statul a hotărât să facă o retrospectivă a operei lui Brâncuși. Atunci, cei de la Securitate au venit la noi în casă, împreună cu directorul Muzeului de Artă, și au spus că iau sculptura pentru o lună de zile, care s-a transformat în 50 de ani”, a povestit Dinu Viloiu.

Sculptura, recuperată în baza unei scrisori a lui Brâncuși

O relație amoroasă extraconjugală, pe care inginerul Gheorghe Romașcu a avut-o la Craiova, avea să joace, zeci de ani mai târziu, rolul decisiv în procesul de recuperare a operei de artă de la statul român. Amanta inginerului deținea scrisoarea pe care Constantin Brâncuşi a trimis-o pictorului Gheorghe Petraşcu, bun prieten cu Romașcu, în care îl ruga să-i spună proprietarului expoziţiei care găzduia opera să i-o vândă inginerului, pentru suma de 10.000 de lei.
Scrisoarea a fost proba cheie în câștigarea lungului proces al moștenitorilor cu statul român.

Ulterior, contestatarii aveau să invoce lipsa unui act de vânzare-cumpărare între Romașcu și Brâncuși, lucru absurd pentru anul 1910.

„Cumințenia”, păzitoare de chei

Adusă în casa sa din București, situată pe strada Banu Manta, inginerul Gheorghe Romașcu a pus opera de artă la intrarea în locuință. Copil fiind, Dinu Viloiu își amintește cu zâmbetul pe buze cum bunicul său își punea cheile în brațele “Cumințeniei” și îi spunea să i le păzească.

Acesta a fost rolul sculpturii până în anii ’50, când inginerul Romașcu a fost scos din eleganta sa casă, cu 11 camere, în schimbul căreia i s-au dat două încăperi folosite la comun, în zona Podului Constanța din București, după cum a povestit Dinu Viloiu.

Inginerul Gheorghe Romascu avea să moară în anii ’70, într-o sărăcie lucie, după ce toată viața făcuse drumuri și căi ferate de pe urma cărora adunase câteva proprietăți și nenumărate opere de artă. Pe lângă casa din Banu Manta, inginerul-arhitect își construise alte două case, în sudul Basarabiei, unde lucrase la reconstrucția ecartamentului distrus în timpul Primului Război Mondial. Și pe acestea le-a pierdut odată cu cedarea teritoriilor de către România.

Asta a făcut ca la moartea inginerului, la vârsta de 103 de ani, moștenitorii să facă succesiunea doar pe un birou și două scaune.

“Cumințenia Pământului”, aruncată în stradă

În iureșul evacuării din casa de pe Banu Manta, familia lui Gheorghe Romașcu și “Cumințenia Pământului” au stat timp de mai multe zile în stradă, pe trotuar, alături de cărți valoroase care au fost furate de țigani.

Dinu Viloiu își amintește că lucrurile familiei, împreună cu sculptura, au fost strânse în covoare și mutate într-un mic apartament din București, unde locuia bunica sa. Acolo, “Cumințenia” și-a găsit locul pe o servantă. În tot acest timp, casa inginerului Romașcu se transformase în comisariat militar.

Tot din apartamentul bunicii, statueta, scăpată întreagă ca prin minune din graba evacurii, a fost ridicată în 1957 de angajați ai Securității. Ulterior, a fost expusă la Muzeul Național de Artă, unde moștenitorii lui Romașcu mergeau în vizită, “să o mai vadă”.

Ulterior, după 1990, familia a depus numeroase memorii la Muzeu pentru a-și recupera sculptura. Invocând diferite motive, conducerea instituției s-a opus până în ultima clipă restituirii ei, chiar și după ce instanța a dat sentința irevocabilă.

Mai mult, cât timp a fost în grija Muzeului de Artă a României, “Cumințenia Pământului” s-a ales cu picioarele sparte care i-au fost ulterior lipite. Accidentul rămâne un mister până în ziua de azi, varianta oficială a autorităților fiind aceea că sculptura a fost spartă în timp ce a fost dusă la o expoziție la Veneția, în anii ’70, conform declarației unei foste angajate a Muzeului Național de Artă, martor la procesul de recuperare.

Ofertele de vânzare făcute statului român

Deși au existat persoane interesate să o cumpere, procesul nu este deloc unul simplu.

Avocatul Bogdan Grabowski ne-a explicat că sculptura lui Brâncuși este supusă Legii patrimoniului cultural mobil, dată în anul 2000, conform căreia opera face acum parte din tezaur, astfel că nu poate fi scoasă definitiv din țară. Acest lucru face ca cercul potențialilor clienți să se restrângă considerabil în condițiile în care odată cumpărată, “Cumințenia” trebuie să rămână practic în România.

În aceste condiții, avocatul Grabowski a spus că proprietarii au înaintat două oferte de cumpărare către statul român. Una dintre ele a fost făcută imediat după câștigarea irevocabilă a procesului, în 2010, când scaunul de ministru al Culturii era ocupat de Kelemen Hunor. Ministerul a refuzat să o răscumpere, motivând că opera trebuie scoasă la licitație.

A doua ofertă făcută statului român a fost în mandatul de ministru al lui Puiu Hasotti, când moștenitorii au prezentat mai multe variante. Ei propuneau atunci fie închirierea către Muzeul Național de Artă, care adăpostise anterior statueta, fie vânzarea către stat. Ministrul a răspuns: ce pot să fac? Așa a propus cumpărarea sculpturii de către stat și plata eșalonată, pe parcursul a 20 de ani a prețului, variantă inacceptabilă din cauza vârstei înaintate a proprietarilor. Firește, statul nu a tratat cu seriozitate posibilitatea cumpărării efective, negăsind necesară o astfel de investiție.

Pentru că nu aveau unde să o țină într-un mediu sigur, așa au ajuns proprietarii “Cumințeniei Pământului” să o ducă la Muzeul Cotroceni, chiar în ziua în care a fost ridicată de la Muzeul Național de Artă.

La Cotroceni, opera este expusă în baza unui contract, prin care muzeul se obligă să o păstreze în condițiile prevăzute de lege referitoare la microclimat și să îi asigure paza.
Se caută cumpărător
Acum, proprietarii caută un cumpărător pentru opera lui Brâncuși, lucru care se dovedește a fi destul de complicat. Și asta pentru că în cazul în care sculptura este scoasă de la Muzeu și dusă la o casă de licitații, ea trebuie păzită și asigurată, ceea ce generează costuri pe care nicio casă de licitații nu este dispusă să și le asume. Mai mult, în cazul vânzării, comisionul care ar trebui plătit licitatorului ar fi un procent cu două cifre.

“Cumințenia Pământului” este deținută în prezent de Paula Ionescu, mama lui Dinu Viloiu și fiica lui Romașcu, și nepoata de soră a acesteia, Alina Șerbănescu, care la rândul său are doi copii.

yahoonews