Locuitorii mai multor străzi din Ocnele Mari sunt nemulţumiţi de administraţia locală pentru că, spun ei, din toamnă şi până în primăvară sunt în imposibilitatea de a folosi drumurile care sunt pline de nămol.
Blocaţi în noroi
Ocnele Mari e oraş doar pe hârtie deoarece în realitate mai multe străzi din localitate nu se pot compara nici măcar cu uliţele săteşti. Pe Strada Căpşunilor de exemplu, pe timp de iarnă nici măcar maşinile 4X4 nu ar putea să răzbată prin mocirla care se formează pe drum. Aici 10 familii, majoritatea oameni trecuţi de a doua tinereţe îşi duc traiul în condiţii improprii chiar şi pentru secolul 20, ce să mai zicem de secolul 21 şi ţară europeană pe deasupra, aşa cum se consideră România. Oamenii spun că nu au mai văzut drumul aranjat, cât să le permită să circule cu maşinile şi pe timp de iarnă şi atunci când plouă, de pe vremea comuniştilor. Calea duce către comuna Buneşti şi noroc că unul dintre localnici are tractor că astfel cu toţii ar rămâne blocaţi. „Se întâmplă destul de des în ultima vreme să fiu chemat să îi scot din nămol. Ultima dată, acum câteva zile, l-am tractat pe domnul Tanislav de la ziar, că rămăsese cu maşina aici în coastă. Aşa e mereu, nu doar acum. Am adus la piatră să pun pe drum de nici nu mai e piatră pe râu. Au adus şi cei de la primărie o remorcă dar nu se mai vede pe unde au pus, dar ce să mai zici? E bătaie de joc. Vin numai în campanii şi atât să îi votăm apoi nu-i mai vedem cu anii. Eu am mai încercat să fac ceva cu drumul asta. Am adus şi o rabă de 18 tone, pe spinarea mea, că au promis că o să facem şoseaua, dar nu au mai făcut nimic. A stat raba aia degeaba o vară întreagă”, spune Cornel Fugaru, unul dintre cei care locuiesc pe strada Căpşunilor, ca să ajungă la casele lor, oamenii sunt nevoiţi să treacă peste un pod şi acela şubrezit şi care s-ar putea prăbuşi oricând. Localnicii îl traversează cu frică chiar şi cu maşinile mici şi ar vrea ca autorităţile, care de mai bine de opt ani tărăgănează refacerea lui, să pună limită de tonaj pentru a evita accidentele. Strada e destul de circulată mai ales duminica şi în zile de sărbătoare când la biserica din Slătioara vin în număr mare şi sătenii din Brozbeşti – Buneşti.
Izolaţi în caz de urgenţe
La câteva sute de metri distanţă de strada Căpşunilor, o altă stradă cu probleme. Pe Strada Albinelor locuiesc zeci de familii care de ani buni aşteptă să devină cu adevărat de la oraş. Oamenii nu mai visează însă la asfalt şi speră ca primăria să pună măcar macadam. Anul trecut , în campania electorală s-a început asfaltarea străzii lor, dar lucrarea s-a oprit după numai câteva zile. „pai să fii asfaltat cam un kilometru şi mai sunt încă doi de asfaltat. Au început în toamnă, înainte de alegeri şi în trei-patru zile au terminat. Ideal ar fi să termine ceea ce au început că e păcat, daca tot au ajuns până aici să nu continue. Asta e tot ce ne dorim – apă şi asfalt pe stradă”, spune Dorel Glodeanu. Pe coastele pline de noroi rar se încumetă vreun şofer să treacă cu maşina pe acolo. Nu vine nici salvarea, nu vin nici pompierii. „Ferească Dumnezeu să se îmbolnăvească cineva sau să ia ceva foc pe aici că nu vine nimeni. Dar acesta e primarul pe care îl avem. Pe la noi nu a mai călcat de la alegerile ălelalte. De promisiuni suntem sătui. Nici afişe pe garduri nu o să-i mai las să pună”, adăugă foarte supărat şi nea Aurel Tabacu. Supărarea mare e pentru copiii care trebuie să meargă la şcoală şi la grădiniţă, la doi kilometri distanţă de şcoala din Slătioara. Din cauza noroiului, microbuzul nu ajunge nici măcar până unde s-a asfaltat în toamnă. „Păi ăsta e drum? Asta e mocirlă! Merg bieţii copii ca pinguinii prin zăpadă ca să ajungă la şcoală şi atunci sunt frânţi de oboseală. Măcar pentru ei să facă ceva şi să bage microbuzul că nu se mai poate aşa. La 3-4 anişori să mergi atâta drum…”, spune şi Aurora Popa.
Orăşeni doar pe hârtie
Dincolo de problemele cu drumul, o alta îi mai macină pe localnici. Vara, pe secetă puţurile din curţi seacă, iar ei sunt nevoiţi să care apa de la un kilometru şi jumătate distanţă, pe un drum tot plin de nămol. „Nu cred să vedem noi apă prea curând pe aici pe la noi. Ne descurcăm destul de greu. Un kilometru şi ceva merg cu cobiliţa în spate, femeie bătrână. E ca în Evul mediu”, precizează tanti Ecaterina. Pe drumul de pământ care duce în Drumul Naţional 67 şi leagă Ocnele Mari de comuna Mihăieşti se circulă greu, iar la fiecare gospodărie oamenii sunt revoltaţi. „Nu mai am plombe să pun pe el. E dezastru. Ca anul acesta nu cred să fii fost vreodată. Cine să fie de vină? O fi din cauza ploilor, o fi din cauza că nimeni nu l-a întreţinut de zeci de ani., dar oricum ar fi să pună balast acum nu e nici o soluţie. Pot să pună şi 100 de tone, că dacă nu îl tasează s-a dus în câteva zile. Eu am vorbit cu vicele şi i-am cerut să vină să curăţe tot nămolul acum şi apoi să vină cu u cilindru să îl taseze. Sper să se ţină şi de promisiune şi să-l asfalteze. Eu am proiectul, dar mai sunt încă multe enigme legate de şanţuri şi alte chestiuni care privesc executarea lui”, adăugă Alexandru Dumbrăvescu, un alt localnic de pe strada Albinelor.