845 total views
Nu este vorba de filmul american care a tratat celebrul scandal “Watergate”, ci de noul scandal din politica românească. După reţinerea pentru 30 de zile a fratelui preşedintelui Traian Băsescu, românii şi-au pus două întrebări:
A ştiut Traian Băsescu de tranzacţiile făcute de fratele său pe sume destul de consistente şi cu bătaie pe justiţia românească ?;
De ce nu asistăm la o “Horă a Bucuriei”, a adeversarilor politici ai lui Traian Băsescu?
La prima întrebare, credem că în proporţie de 80%, românii răspund pozitiv. Traian Băsescu este cel care şi-a format în cele două mandate prezidenţiale, o adevărată reţea de “păianjen” din serviciile secrete române, reţea care i-a permis de multe ori să folosească informaţiile structurilor informative pentru acţiunile sale, politicile sale din diferite momente. Prin aceste informaţii, Băsescu a creeat românilor iluzia că în ultimii 20 de ani, el şi nu altcineva, a reuşit măcar din vorbe, să promoveze o justiţie independentă şi puternică. Băsescu însă, s- a dovedit a fi un ipocrit, atât timp cât nici unul din oamenii săi nu a fost deranjat de structurile justiţiei române. Nici Paul Popoviciu, când i-a făcut cadou un apartament în valoare de 1 milion de euro fiicei celei mari a Preşedintelui , nici Adriean Videanu, cel care a încercat să acopere matrapaslâcurile imobiliare ale lui Traian Băsescu, Primarul General al Capitalei ( vezi dosarul “Casa din Mihăileanu”), Dosarul Flota, Dosarul răpirii jurnaliştilor români în Irak, nu au fost deranjati de justitie. Acum, cea mai dură lovitură de imagine pentru preşedintele Romaniei, a venit din propria ogradă. Fapta fratelui său, de a tranzacţiona influenţă, folosindu-se de numele lui Traian Băsescu, pentru a obţine eliberarea unui interlop, a demolat efectiv piramida ridicată de Presedinte, de campion al justiţiei. Nimeni, niciodată nu va crede că acest preşedinte jucător care a ştiut câţi caltaboşi şi câtă palincă a primit Decebal Traian Remeş, fostul Ministru al Finanţelor, ca şpagă, nu a ştiut că cel care i-a pus soţiei sale mahmudeaua la gât în 8 septembrie 2009, i-a dat fratelui său suma “simbolică” de 600 de mii de euro. Şi apropo, domnule preşedinte, aţi declarat mahmudeaua ca şi cadou primit de instituţia prezidenţială… Asta, deoarece, la 8 septembrie 2009, aţi fost în vizită oficială de Preşedinte, la Costeşti-Vâlcea, şi nu de cetăţean de rând.
La cea de-a doua întrebare, răspunsul este puţin mai complex. Din 2001, de când preşedintele Ion Iliescu a acordat magistraţilor inamovabilitatea, justiţia română a început uşor, uşor să devină cea de-a treia putere a statului român. Faptul că în prezent sunt finalizate dosare ale politicienilor din întreg spectrul politic şi al mogulilor de presă, ne arată că justiţia tinde să devină un adevărat stâlp al democraţiei româneşti. Ce nu înţeleg oamenii politici din România, este că genul ăsta de activitate cu “branşament la banii publici”, nu are decât o directivă şi anume, în spatele gratiilor. În nici o ţară din lume politicienii nu au sperat mai mult decât în România, că vor putea să-şi aservească justiţia, dar cu câteva cazuri izolate de colaboraţionism între magistraţi şi oamenii politici , în rest, spre cinstea lor , oamenii din justiţie şi-au făcut treaba foarte bine. Nu întâmplător, atât Departamentul de Stat al SUA, cât şi Comisia Europeană au adresat cuvinte de mulţumire structurilor justiţiei române, implicate în lupta împotriva corupţiei. Regretăm în numele românilor, imaginea falsă pe care vicepreşedintele SUA, Joe Biden, şi-a făcut-o vi-s-a-vis de preşedintele român Traian Băsescu, omul care a reuşit să le arate americanilor că în România, corupţia stă la masă cu preşedintele.
Nici acum, nici după alegerile prezidenţiale, când Traian Băsescu însuşi se va confrunta cel mai probabil cu sistemul de justiţie, în dosare penale pe numele său, nu va tâşni şampania din zona tradiţională anti-Băsescu, pentru că justiţia a trecut de ceva timp de ”point of no return” şi a început să împartă şi de-a dreapta şi de-a stânga puterii, ceea ce trebuie.