40 total views

Sâmbătă, 21 iunie 2014, preşedintele Franţei Francoise Hollande, împreună cu cei nouă premieri ai guvernelor social democrate din Uniunea Europeană, au luat o decizie istorică şi anume, de a-l sprijini la preşedinţia Comisiei Europene pe popularul Jean-Claude Junker.

Măsura pare extrem de surpinzătoare pentru că până în acea zi, socialiştii europeni mergeau pe mâna fostului preşedinte al Parlamentului European, eurodeputatul Martin Schulz. Măsura este cu atât mai surprinzătoare cu cât Marea Britanie a anunţat că în cazul alegerii lui Junker în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, Anglia va ieşi din Uniune.

Socialiştii europeni au militat în toată campania electorală, din luna mai, pentru o descentralizare a fenomenului decizional de la nivelul Bruxelului, către capitalele naţionale. Mai mult decât atât, socialiştii europeni au criticat politica de supercentralizare impusă de dl. Junker, politică ce avantajează în mod primordial ţările puternic dezvoltate din Centrul şi Nordul Europei ( Germania, Danemarca, Suedia, Finlanda). Întoarcerea cu 180 de grade a socialiştilor, ridică întrebarea pentru electoratul acestora, dacă se merită să te mai prezinţi la vot, atâta timp cât, cu rezultatele votului, se face un troc sinistru.
Dacă aşa ceva se întâmpla la nivel naţional, partidul care schimba opţiunea declarată în campania electorală, era stigmatizat pe foarte mult timp ( vezi cazul PC=soluţie imorală la alegerile din 2004). Şi pentru că nu ar fi fost destul, acest slalom făcut de socialiştii europeni din Polonia, vine ca un vânt extrem de rece.
Guvernul premierului, Donald Task, este aproape de a-şi da demisia din cauza unor înregistrări ajunse în posesia mass-mediei poloneze. Schimbarea echilibrului de putere din Polonia, va creea o nouă problemă Uniunii Europene pentru că, până în prezent, această ţară a dovedit ca este extrem de solidă din punct de vedere politic şi finaciar. Numai că, dezvăluirile făcute prin înregistrările respective, arată o clasă politică poloneză la fel de coruptă ca şi a celorlalte ţări foste comuniste, numai apropirea faţă de Germania făcând diferenţa, de exemplu, între Polonia şi România. Şi uite aşa, dragi cititori, ne-am convins că şi la Bruxelles, voturile date de dvs. se negociază ca la o vânzare de cai, între geambaşi şi proprietarii de cabaline.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.