43 total views

Cele trei ţări baltice, Lituania, Letonia, Estonia, au reprezentat întotdeauna o miză , fie pentru ţarii ruşi, fie pentru conducătorii comunişti sau urmaşii acestora, din epoca modernă a Federaţiei Ruse. Ieşirea la Marea Baltică şi apropierea de teritoriile germane, au determinat ca ţările baltice să se afle întotdeauna sub lupa Rusiei.

Înglobate în imperiul ţarist până în 1917, cele trei ţări baltice şi-au câştigat independenţa în 1918. Conducătorii comunişti au fost de acord cu această independenţă, mai ales datorită faptului că unităţile de puşcaşi letoni au asigurat victoria bolşevicilor în luptele cu adversarii lor, menşevicii şi eserii.

Independenţa celor trei ţări baltice a fost încălcată de URSS în 1940, în momentul punerii în acţiune a tratatului Ribbentrop- Molotov. După 1991, Lituania, Letonia şi Estonia, care în 1945 devenisera republici sovietice, s-au desprins din componenţa marelui vecin şi şi-au recăştigat independenţa. Din acel moment, cornul abundenţei s-a revărsat peste aceste trei republici. Atât occidentalii, cât şi americanii, au investit foarte puternic în cele trei ţări baltice pentru a-şi asigura flancul Nordic al NATO, atât din punct de vedere economic, cât şi militar. Odată cu declanşarea crizei din Ucraina, NATO şi-a dat seama că totuşi, ţările baltice nu sunt atât de sigure. Federaţia Rusă a deplasat încă din luna febebruarie 2014, importante contingente militare în apropierea graniţelor ţărilor baltice.

Era de aştept, ca la nivelul ţărilor baltice, să se producă un scenariu asemănător cu cel al Ucrainei, adică minorităţile ruse din Estonia, Letonia, Lituania, să-şi revendice dreptul la autodeterminare şi să solicite alipirea la “Maica Rusia”.
Poziţia cea mai complexă o are Lituania care, şi aşa, este presată de Rusia să deschidă un coridor de tranzitare până la enclava rusă de la Kaliningrad ( fostul konigsberg german). Statele Unite ale Americii şi-au revenit după uluiala provocată de anexarea Crimeei la Federaţia Rusă şi au reacţionat în principal prin trimiterea de trupe suplimentare în cele trei ţări baltice. Această măsură a apărut în prima fază de ne’nţeles, pentru că SUA nu masa trupe în sud, la graniţa cu Ucraina. Pentru cunoscători însă, reacţia SUA a arătat că americanii, cu proverbiala lor politică a sferelor de interese, se arată mai interesaţi de Artica şi imensele sale rezervoare de gaz şi ţiţei, decât de soarta poporului ucrainean, care oricum este condamnat, să fie un popor de graniţă. ( în limba slavă Ucraina înseamnă ţinut de graniţe).

Mişcarea americanilor i-a nemulţumit pe ruşi, care considerau Oceanul Artic, un fel de “Mare Nostrum” şi de aceea, au masat trupe suplimentare. Interesant este că, la întâlnirea celor doi şefi de superputeri din Normandia, în data de 6 iunie 2014, toată lumea se aştepta, ca Barack Obama şi Vladimir Putin, să discute despre problema ucraineană. Şi când colo…aceştia au discutat mai mult de ţările baltice.

Încă o dată, se dovedeşte, că marile puteri nu au nici un scrupul în a-şi urma interesele şi de a sacrifica eventual, anumite ţări şi popoare pentru atingerea scopurilor lor.

 

Distribuie

Un comentariu

  1. oare la Oltchim nu se intampla nimic? Sau nu aceti voie sa scrieti ….
    Foarte interesante subiectele pe care le copiati … fara a mentiona sursa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.