73 total views

Acum, după ce această etapă s-a încheiat, putem să apreciem modul în care adepţii partidului popularilor europeni au înţeles să conducă Uniunea Europeană. Conducerea lor s-a manifestat în două direcţii: concentrarea unor averi incomensurabile în mâna unui grup restrâns de politicieni şi afacerişti veroşi şi ineficienţa aplicării dispoziţiilor tratatului de la Maastricht referitoare la politicile financiare comune ale statelor Uniunii Europene.

 

Mai pe înţelesul alegătorului, conducătorii populari ai Uniunii Europene au permis în perioada 2006 – 2008 o serie de inginerii financiare bazate în primul rând pe “bule “ imobiliare, care au angajat în mod defectuos şi periculos resursele financiare ale unor bănci de prestigiu din ţările puternic dezvoltate ale Uniunii Europene, situaţie care a determinat în mijlocul anului 2008 apariţia unei crize financiare de capital circulant. De asemenea, nu au funcţionat mecanismele de control pentru bugetele ţărilor membre, situaţie care a dus la înregistrarea unor îndatorări imense pentru unele state din zona euro, situaţie cunoscută sub demunirea “ criza datoriilor suverane” . Cum este posibil ca o ţară cum este Grecia să înregistreze o criză a datoriei suverane de 156 % din PIB, Spania 121% din PIB, Republica Irlanda, 116% din PIB, Portugalia 96% din PIB, iar mecanismul de supraveghere al UE să rămână “anghilozat”! Cum au reacţionat conducătorii popularilor europeni în faţa acestei crize? În primul rând au acordat o atenţie prea mare deficitelor fără să ia în calcul îndatorarea excesivă a statelor, situaţie care a dus la o criză de lichidităţi.
Au supravegheat insuficient competitivitatea unor economii din zona euro în care apărusera grave dezechilibre macroeconomice, situaţie care a dus pe termen scurt la o evoluţie nesustenabilă în materie de competitivitate, determinând o acumulare crescută a datoriei sectorului privat.
Intervenţia tardivă în ceea ce priveşte deblocarea fondurilor financiare necesare echilibrării economiilor statelor aflate în “prima linie “ a datoriei suverane: Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania,Cipru.

Cine a avut de suferit?

În cei patru ani menţionaţi nu am văzut nici un bancher magnat al industriei sau om politic aparţinând PPE răspunzând pentru acest dezastru economic. “ Curba de sacrificiu” pentru redresarea economică a ţărilor din Uniunea Europeană au suportat-o clasele sociale cu venituri medii şi modeste, care s-au văzut peste noapte sărăcite rapid de politici financiare impuse, chipurile de idea salvării zonei euro. Milioane de locuri de muncă au fost pierdute peste noapte, drepturi sociale ( salarii, asigurări de sănătate, sociale, ajutoare sociale) “ dijmuite” pentru a salva o pătură de bogataşi care au jucat la “ruletă” credibilitatea Uniunii Europene din punct de vedere social şi financiar. Vi se par cunoscute aceste metode? Pe 6 mai 2014 la orele 18.00 “am aniversat” patru ani de la anunţul bombă făcut de preşedintele Traian Băsescu în care românii erau anuntaţi fără să li se explice de ce, că “onoratul” guvern Boc, ne taie 25 % din salarii, pensii, elimină o serie de ajutoare sociale, toate în numele “solidarităţii” cu măsurile de salvare a zonei euro.

Înainte să ne taie salariile, poate domnul presedinte Traina Băsescu şi preaumilul său prim ministru Emil Boc, ar fi trebuit să ne explice unde este cel mai mare împrumut contractat în istoria sa de către România – 20 miliarde euro, de ce l-am contractat şi ce am făcut cu banii. Este posibil ca România să “verse” primele două tranşe în conturile unui stat din Uniunea Europeană care controlează peste 65% din piaţa bancară a României, în momentul în care acel stat acordase ajutoare financiare de stat “băncilor mamă” aflate pe teritoriul său şi să-şi lase filialele din România fără finanţare? Oare cele două tranşe acordate de România în favoarea acestor bănci nu au fost tot ajutoare de stat?

Ups! Am spus ajutoare de stat? Păi Uniunea Europeană nu permite României ca ţară membră să corde ajutoare de stat Combinatului Chimic Oltchim Rm. Vâlcea, dar inchide ochii când sunt răscumparate de către ţări membre o serie de instituţii bancare aflate în situaţii grele sau când Germania acorda 700 de milioane de euro industriei de automobile.
Şi atunci suntem egali în Uniunea Europeană? Sau există două Uniuni Europene aşa cum spun popularii prin vocea cancelarului german Anghela Merkel, o Europă de nord a bogaţilor şi una sudică a săracilor?
Ne puteţi răspunde domnilor pdl-işti şi populari la această întrebare?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.