Râmnicu Vâlcea are multe obiective turistice, dar la fel de multe sunt şi cele rămase ascunse de ochii curioşilor. Piramidele de la Goranu, formaţiuni de pământ, unele cu înălţimi care depăşesc şi 80 de metri, sunt un astfel de obiectiv, deşi se află la mai puţin de patru kilometri de centrul oraşului, într-un peisaj mirific. Rezervaţia geologică urbană ar fi trebuit să intre încă de anul trecut şi în circuitul turistic, autorităţile locale intenţionând să promoveze zona prin centru de promovare Turistică, iar Şiroaiele de la Stăncioiu sau Râpa Ciuroii, cum mai este cunoscută această zonă, să devină un brand turistic al Râmnicului. Până acum nu s-a făcut însă nimic în acest sens.
Promovarea, doar o intenţie
La piramidele de pământ din cartierul Goranu se ajunge acum relativ greu, pentru că puţini sunt cei care cunosc traseul. Nu există marcaje, iar despre hărţi nici nu se pune problema. E ca şi cum aceste piramide nici nu ar exista. Avem noroc cu cei câţiva râmniceni care şi-au construit case la doi kilometri de aceste formaţiuni spectaculoase, create de natură. „Ţineţi cursul apei, prin pădure şi e imposibil să nu le vedeţi. Sunt roşiatice şi se văd de la distanţă”, ne spune o localnică.
De aici începe aventura. Prin pădure, de-a lungul părăului Stăncioiu, doar o potecă puţin umblată face drumul mai uşor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosinţă. Pe malul pârăului, apele de la ploi şi zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate slab cristalizate, formând nişte structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roşii, dar cu toate reuşesc să impresioneze. „Nu ştiam de existenţa acestor formaţiuni. Sunt absolut impresionat de ele. Nici nu îmi imaginam că la doar câţiva kilometri de oraş poate exista aşa ceva. Nicăieri, în nici un ghid turistic nu le-am văzut pomenite”, ne spune un râmnicean, îndrăgostit de natură ajuns întâmplător la piramide în periplul său prin zonele verzi din jurul Râmnicului. Pentru localnici priveliştea a devenit ceva obişnuit. Rareori, mai ales în zile de sărbătoare când prin pădurea din apropiere se organizau petreceri de Izvorul Tămăduirii, turiştii mai ajungeau şi aici. Acum nu mai trece nimeni. „Nu vine nimeni. Doar noi , cei de pe aici le mai ştim. Sunt de diferite mărimi. De la cele mici, la unele foarte mari cum este cea roşiatică. Apar mereu. Cresc mai ales după ploaie”, ne spune un bătrân aflat cu vitele la păscut prin apropiere.
O orgă uriaşă creată de natură în mijlocul ei
Versantul mâncat de ape arată ca o uriaşă orgă, cu tuburi colţuroase, impresionante chiar şi pentru ochiul avizat al specialistului. „În cele zece sectoare de eroziuni de pe Valea Stăncioiului se întâlnesc diferite forme: creste, piramide , turnuri, jgheaburi etc. Un relief spectaculos, de un pitoresc aparte, uşor de vizitat pentru că se află la doar trei kilometri de Râmnicu Vâlcea. Râpa Roşie este una dintre cele mai mari forme erozionale de pe Valea Stăncioiului. Culoarea ruginie care a dus la denumirea de Râpa Roşie este determinată de concreţiunile feruginoase, bogate în oxizi de fier, prezente în conglomerate. Sub acţiunea precipitaţiilor şi gelifracţiei se schimbă frecvent forma piramidelor; astfel că fenomenul are caracter dinamic. Deosebit la aceste şiroiri este şi chipul uman modelat în una din râpele de pe versantul drept al Văii. Aceasta râpă, de mici dimensiuni, este deosebită de celelalte 11 din cuprinsul văii prin prezenţa celor două formaţiuni asemănătoare căpăţânilor de zahăr. Pe cea din stânga distingem, cu puţină imaginaţie, un chip uman, iar pe cea din dreapta observăm şiroiri incipiente deja adâncite în versant, care pot închipui degetele adunate ale unei mâini.”, ne lămureşte profesorul Gheorghe Ploaie.
Pentru raritatea formelor, zona este declarată arie protejata pe o suprafaţă de 12 hectare. Fenomene similare se întâlnesc însă şi alte două localităţi din Vâlcea, la Stroeşti şi la Slătioara. Fiecare zonă are însă particularitatea ei şi niciuna dintre structurile realizate de natură de mii de ani nu seamănă una cu cealaltă.