Am fost zilele trecute la noua parcare din zona Spitalului Județean, recepționată recent de primarul Mircia Gutău. Nu curiozitatea m-a dus acolo, ci o programare la spital, dar ce am găsit n-are nicio legătură cu poza festivă în care edilul s-a afișat mândru, cu eșarfa tricoloră la piept, alături de constructorul de la Ralunic.
Înainte să vorbim despre eșarfă și tăieri de panglică, trebuie spus un lucru simplu despre bani. Primăria vorbește de o investiție de 15 milioane de lei, livrată cică „înainte de termen”. Ce nu se spune explicit este că peste 70% din banii ăștia vin din împrumuturi bancare, iar o lucrare făcută pe credit nu costă doar prețul din contract. Banca nu lucrează pe ochi frumoși. La suma finală se adaugă dobânzile și comisioanele pe care le vom plăti noi toți, din buzunarele noastre, în anii următori. Dar, trecând peste partea financiară, m-am lovit direct de lipsa de profesionalism din teren. Trag mașina la intrare și mă trezesc că cititorul de numere nu-mi recunoaște numărul de la mașină. Mă uit atent, mai erau și alți șoferi cu numere românești puși în încurcătură. Camerele pur și simplu dau rateuri. La intrare nu există niciun panou electronic de informare care să-ți spună câte locuri libere mai sunt. Intri pe orbește. Dacă ai ghinionul ca spațiul să fie plin și ai mașini în spate, ești blocat. Nu ai nicio buclă de întoarcere. Singura variantă e să ridici bariera (acum gratuit, dar curând cu taxă!), să faci o tură completă prin parcare și să ieși pe unde ai intrat.
Mai mult, parcarea e gândită ciudat. Deși e o construcție etajată, zonele nu comunică între ele în interior. Dacă vii dinspre Calea lui Traian, din Sud, trebuie să te duci în giratoriul din față, întorci și abia după cauți să intri în parcare. Când ieși, dacă vrei să te duci pe Calea lui Traian, în Nord, nu ai cum. Trebuie să te duci în giratoriul de la biserică să întorci și abia după această manevră te poți deplasa către zona Nord, de exemplu Bujoreni. Nimeni nu s-a obosit să pună niște indicatoare simple sau să explice cum funcționează fluxul ăsta. Când am întrebat angajații din zonă cum e gândit sistemul, mi-au răspuns scurt dând din umeri. Oamenii n-aveau nicio vină, erau puși acolo doar de decor. Atunci am înțeles de ce au lăsat parcarea gratuită în luna septembrie. Nu din mărinimie, ci pentru că e clar că lucrarea e departe de a fi gata. Suntem într-o perioadă de teste făcute pe live, pe nervii șoferilor, la o lucrare care a fost declarată oficial „finalizată”.
Cât despre eșarfa tricoloră Codul Administrativ spune foarte clar când se poartă, la ședințe festive ale consiliului, de Ziua Națională, la festivități oficiale sau la oficierea căsătoriilor. Purtarea ei la recepționarea unei parcări pe datorie, nefuncțională 100%, arată doar dorința de a lua ochii lumii cu un simbol solemn pentru a acoperi o livrare făcută de mântuială. Nu spune nimeni că o parcare lângă spital nu era necesară. Era. Dar când dai o grămadă de bani, ba mai faci și credite pe câțiva ani pentru asta, ai pretenția să primești un lucru făcut cap-coadă, profesionist, nu o improvizație la care angajații dau din umeri, iar sistemele inteligente se blochează la prima mașină, iar șoferii se învârt în sensuri giratorii pentru a intra sau ieși din parcare.