41 total views

Prezentul articol îşi doreşte să privească în “oglindă” poziţia parlamentarilor români din Parlamentul României şi din Parlamentul Uniunii Europene.

Doar banul a contat…

Ne-am decis să abordăm această temă, întrucât în recent încheiată campania electorală, candidaţii la demnitatea de europarlamentari, au manifestat veleităţi de superioritate faţă de colegii lor din Parlamentul României. Nu dorim să luăm apărarea parlamentarilor din România, căci după cota de încredere pe care populaţia o are în Parlament, sub 10%, practic, nu mai ai nici ce apăra, dar ne dorim să nu constatăm, că prin votul nostru dat din cinci în cinci ani sau din patru în patru ani creăm o nouă clasă de îmbogăţiţi conectaţi la banul public. Atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles sau Strasburg, se creează legi. Cele de la Bucureşti ar trebui să respecte linia celor de la Bruxelles. Dacă reuşim sau nu, asta se vede în raportul pe justiţie anual al Uniunii Europene, după monitorizarea activităţii legislative din România. Pentru acest proces de gândire, atât cei din România cât şi cei de la Bruxelles au nenumărate avantaje, în primul rând materiale, în al doilea rând, de popularitate şi de putere politică.

Legiferarea consumului de droguri uşoare

Cei de la Bruxelles se împăunează că legile lor sunt mai complicate, pentru că vizează 28 de state şi de aceea procesul lor de gândire ar fi mai complex meritând cei 7000 de euro pe lună, reprezentând indemnizaţia de şedinţe. Că ei înţeleg sau nu , mai ales nu, ce votează, asta s-a demonstrat. Europarlamentarii români, în mandatul 2009-2014, nu au avut iniţiative legislative importante care să fie aplicabile României, şi din acest lucru să avem de câştigat. Îmi cer totuşi scuze faţă de EBA care, totuşi într-un mare avânt legislativ, a propus legiferarea consumului de droguri uşoare în spaţiul european. Sunt convinsă, că se gândea la ce plantaţie de coca s-ar fi putut face pe cele 200 de hectare ale familiei personale de la Nana, din judeţul Călăraşi. Parlamentarii naţionali, nedorind să rămână mai prejos, fac şi ei legi ciudate, în primul rând, fiind la mare căutare cele în care se acordă legi libere cu prilejul diferitelor sărbători religioase.
Norocul acestui popor este că numai doi domnitori au fost ridicaţi la rangul de sfinţi, respectiv, Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu. V-aţi dat seama, stimaţi cititori, ce-ar însemna să avem zile libere acordate prin lege începând de la Decebal şi până la Mihai Viteazu? În ceea ce priveşte responsabilitatea actelor lor în timpul exercitării mandatului, parlametarii de la Bucureşti mai catadicsează să dea presei câte un comunicat în care să anunţe cum au iniţiat ei proiectul de lege, privind protejarea “ariciului de baltă” sau a “vulturului cu barbă”, legi extraordinar de importante pentru bunul mers al societăţii.

Cinci ani de mandat fără rezultat…

Colegii lor de la Bruxelles nu au nici această minimă decenţă de a înfăţişa alegătorilor raportul activităţii lor. Consideră, probabil, că este sub demnitatea lor de seniori să se adreseze iobagilor de pe moşia strămoşească care i-au trimis la Bruxelles să-şi etaleze costumele de haine şi imperfecţiunile lingvistice. Noroc că în Parlamentul European, limba română este acceptată ca limbă de circulaţie. După cinci ani de mandat, aflăm cu mare surprindere şi emoţie cum s-au luptat vitejii noştri europarlamentari pe sălile Parlamentului European pentru a vota tot felul de constrângeri economice, de impozite şi taxe sau de ajutoare către statele care consumă mai mult decât produc ( vezi cazul Greciei, Irlandei, Spaniei, Italiei, Portugaliei). Când sunt intrebaţi ce au facut pentru România, europarlamentarii noştri nu reuşesc să lege mai mult de o frază în care folosesc… mai multe interjecţii. Din această cauză, nu putem să nu ne întrebăm, cum am putea oare să eficientizăm activitatea acestor oameni? Nu putem să ne gândim prea mult, pentru că atunci când vrem să vorbim cu domniile lor , constatăm cu surprindere că sunt în altă tabără decât în cea pe care i-am votat.

Trădare!

Migraţia politică, la nivel naţional, este atât de obişnuită la parlamentarii nostri, că nici măcar nu ne mai creează acea senzaţie de greaţă pe care o încerci când stai de vorbă cu un trădător. Sperăm din tot sufletul, ca obiceiul bizantino-balcanic al trădării să nu il exportăm în Parlamentul European. Numai că, de data aceasta, eurodeputaţii PNL ne-au arătat cât de uşor poţi să trădezi grupul politic liberal ALDE din Parlamentul European şi să te duci să te închini ca fanarioţii pe timpuri la poarta popularilor europeni.

Şi uite, aşa mândra nostră Românie s-a ales cu nişte “termite “ care nu fac altceva decât să toace banul public şi să-şi dea aere de mari făuritori de legi.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.