36 total views

Astăzi mă voi referi doar la Hotararea Guvernului României de a adopta un act normativ prin care aleşii locali să poată opta pentru afilierea politică pe care o agrează pentru a nu mai fi legaţi de un partid care, una le-a promis în Campania electorală şi cu totul altceva a făcut după alegeri.

În aceste condiţii a da posibilitatea aleşilor locali să-şi urmeze drumul în conformitate cu mandatul asumat la alegeri este o decizie cât se poate de firească, de legală, şi morală. Raţiunea Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 care dă posibilitatea primarilor, consilierilor şi preşedinţilor de consilii judeţene să opteze pentru un partid sau să activeze ca independenţi rezultă din logica evenimentelor care s-au petrecut de la alegerile locale din primavera lui 2012 şi din logica realităţii pe care comunităţile locale o trăiesc în prezent.

În fapt, ordonanţa guvernamentală nu face altceva decât pune în acord ataşamentul politic al aleşilor locali cu schimbările din cadrul alianţelor şi partidelor politice, cu direcţiile cursului social şi economic al societăţii, mult diferite de acelea în care se aflau la data la care aceşti reprezentanţi ai comunităţilor locale şi judetene au fost aleşi acum mai bine de doi ani. Problema işi are sorgintea şi cauza nu la nivel local, ci la cel central al partidelor. Liderii şi conducerile unor partide au decis să schimbe partenerii şi direcţia de acţiune iar acest lucru a avut şi are consecinţe deosebite în toată ţara. Ori aceşti lideri centrali şi-au desconsiderat proprii aleşi locali. Înţelegem să-şi exprime părerea şi cei care nu agreează un astfel de demers, aşa cum sunt partidele şi alianţele politice, societatea civilă, mass media. Dar disperarea unor lideri ia o turnură urâtă atunci când continuă cu pâra pe la Uniunea Europeană şi pe la ambasadele străine. Dacă pentru orice nimic se aleargă cu jalba în proţap prin străinatate, până la urmă se vor plictisi şi partenerii externi de văicărelile unor politicieni veleitari.

Liderii opoziţiei precum şi cei din străinătate care le mai dau un gram de atenţie ar face bine să înţeleagă faptul că de la alegerile locale din primăvara anului 2012 până în prezent, scena politică românească a suferit mutaţii majore.USL nu mai există, PNL s-a scindat între aripa- Iohannis şi aripa Tăriceanu, o parte din PDL face parte dintr-un nou partid parlamentar, PMP, iar cealaltă parte se contopeşte în viitorul PNL. Ori tocmai aceste fapte motivează logic adoptarea ordonanţei în discuţie. În lipsa acesteia ar fi greu de spus astăzi dacă un ales local votat pe listele USL se simte mai ataşat de valorile reprezentate de PNL-aripa Iohannis sau cele ale grupului condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu sau dacă unul ales pe listele PDL se simte mai apropiat de Vasile Blaga, Elena Udrea sau Klaus Iohannis. Potrivit Legii 393/2004, privind statutul aleşilor locali, toţi aceştia ar fi obligaţi să rămână fideli formaţiunii politice pe listele căreia au fost aleşi sau cum acestea împreună cu foştii lideri nu mai există, să-şi urmeze mecanic noii şefi, alternativă fiind pierderea statutului de ales. În felul acesta s-a ajuns la situaţia ca un primar PDL precum Emil Boc să anunţe public faptul că va face tot ce poate să o susţină pe candidata PMP la preşedinţia României, în detrimentul candidatului anunţat de propriul său partid, care potrivit aceluiaşi Boc, s-a topit în PNL. Desigur acest exemplu, mai vizibil mediatic, este departe de a fi singular. Într-un fel, se regăseşte aproape în fiecare localitate.

În concluzie, ordonanţa guvernamentală rezolvă această problemă, care era, în acelaşi timp, urgentă, necesară ,oportună şi constituţională pentru buna funcţionare a administraţiei publice şi pentru o mai bună clarificare a partidelor aşa cum se conturează ele în prezent.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.