30 total views

Interviu oferit în exclusivitate publicaţiei online “TIMPUL DE VÂLCEA”

Va putea Uniunea Europeană să contracareze politica enegetică de forță promovată de Federația Rusă, în contextul aderării Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei la spațiul economic european? Care este viziunea PPE vis-a-vis de asigurarea securității energetice a statelor membre și viitor membre ale Uniunii?

Uniunea Europeană trebuie să își reducă dependența energetică externă, indiferent de perspectiva unei viitoare extinderi a comunității europene. Numai consolidându-ne piața internă de energie putem face acest lucru. Pentru aceasta, ne trebuie o mai mare integrare și o mai bună interconectare, lucru pentru care Grupul PPE a militat în ultimii ani.

Infrastructura este critică pentru transportul și distribuția energiei între statele membre. Trebuie investit cu prioritate în modernizarea rețelelor existente și în crearea de infrastructură nouă, pentru o mai bună conectare și deservire a piețelor europene, inclusiv prin realizarea de noi fluxuri inverse, care să permită tranzitul energiei dinspre piețele net exportatoare către cele importatoare de energie. Completarea releței transeuropene de energie trebuie să fie o prioritate pentru UE.

De asemenea, trebuie identificate noi surse și noi rute pentru aprovizionarea cu energie, deci noi furnizori. Politica energetică nu este o politică europeană, fiecare stat membru are libertatea de a-și stabili propriul mix. Au fost luate însă măsuri în vederea stabilirii de cote pentru sursele de energie regenerabilă în mixurile naționale. Energia regenerabilă are un potențial crescut în Europa și poate scădea dependența noastră de furnizori externi. Însă energia regenerabilă nu satisface integral cererea, asa că este nevoie de un mix echilibrat, bazat atât pe regenerabile, cât și pe surse tradiționale, pentru care în ultimii ani s-au tehnologii curate de exploatare – vedeți cărbunele. Pe de altă parte, Europa trebuie să își diversifice furnizorii. Există proiecte internaționale de transport de gaze din zona Caspică care pot răspunde acestei nevoi, cum este TAP și cum ar fi putut fi Nabucco.

Nu în ultimul rând, Uniunea Europeană trebuie să aibă o voce mai puternică în negocierile cu furnizorii externi. Se discută de mai mulți ani ideea formării unei uniuni energetice europene, care ar permite Europei să negocieze contractele de gaze naturale cu furnizorii externi ca o singură entitate. Această propunere a fost promovată de Jerzy Buzek, fostul președinte al Parlamentului European, membru al PPE, iar actualul candidat PPE pentru șefia Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, a inclus formarea unei astfel de comunități printre punctele principale ale platformei sale electorale.

Deci, pentru a rezuma pe scurt viziunea Grupului nostru și a PPE cu privire la securitatea și independența energetică a UE: mai multă integrare, o mai bună interconectare, diversificarea surselor și a furnizorilor, un mix echilibrat și rezonabil, dar și o voce europeană în negocierile externe pot asigura securitatea energetică a UE.

Cum apreciați viitoarea fuziune între giganții din industria cimentului Holcim (Elvetia) și Lafarge (Franța), fuziune care va aduce o cifră de vânzări de peste 30 miliarde de euro. Va putea rezista cel de-al treilea competitor pe piață, grupul german HeidelbergCement, sau ne îndreptăm spre o poziție de monopol al noului gigant creat după fuziune?

Este o intenție care urmează a fi supusă unor analize riguroase a autorităților de concurență din mai multe țări la nivel global, dar și ale Uniunii Europene. De altfel, comisarul european pentru concurență a anunțat că va fi vorba de o analiză de fază a doua, având în vedere amploarea activității celor două companii pe continentul nostru și faptul că sunt țări în care ambele companii sunt prezente cu fabrici, inclusiv în țara noastră. Este încă prematur să ne pronunțăm cum va schimba această fuziune regulile jocului și poziția HeidelbergCement pe piață, și în ce condiții fuziunea va fi aprobată.

Politica de securitate și apărare comună (PESAC) a UE a fost redefinită prin Tratatul de la Lisabona, care prin inovațiile aduse are drept țel obținerea unei politici de apărare europeană comună a țărilor membre. Nu considerați că acest obiectiv nu poate fi atins din cauza politicii de neutralitate promovată de patru țări membre UE, respectiv Austria, Finlanda, Republica Irlanda și Suedia? De asemenea, nu considerați că această clauză de apărare comună se suprapune peste obligațiile militare de apărare prevăzute de art. 5 din Carta Atlanticului de Nord, documentul constitutiv al NATO?

Clauza de apărare reciprocă din PESAC, la care faceți trimitere, nu trebuie să afecteze nici politica anumitor state membre, în special a celor care sunt în mod tradițional neutre, nici angajamentele asumate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. În privința acestor două aspecte PESAC este foarte clară. Deci o țară neutră nu va fi obligată niciodată, prin faptul că este membră a UE iar PESAC este o politică europeană, să intervină pentru a apăra un alt stat membru. În ce privește misiunile, UE poate acționa doar dacă NATO decide prima să nu intervină, deci nu există o suprapunere din acest punct de vedere.

Interesul național al unei țări membre a UE este totuna cu interesul de partid al europarlamentarilor? În mandatul 2014-2020 europarlamentarii români, indiferent de partidele care-i propulsează vor face un corp comun pentru reprezentarea interesului național? Sau vom vedea tot declarații “dâmbovițene”?

Sub nicio formă nu există un semn de egal între cele două interese, nu la PDL. Prin tot ceea ce a făcut în Parlamentul European, delegația PDL a urmărit să apere și să reprezinte interesul național. Îmi doresc să existe un front comun cu alte partide în legislatura 2014-2019. Este firesc să nu existe consens asupra oricărui subiect, pentru că în definitiv avem ideologii diferite, dar asupra celor importante pentru România – da. Din experiența ultimilor cinci ani cred că este posibil acest lucru. Mă gândesc, aici, la colaborarea avută cu Adriana Țicău în Comisia de Transport și Turism, unde împreună am trecut o propunere de includere a unor trasee de autostradă și de cale ferată din România pe hărțile europene de transport. Păcat că nu se mai regăsește printre candidații PSD. Ar mai fi și alte exemple de mobilizare românească în Parlament, pe libera circulație, de exemplu.

Considerați că România are o șansă de dezvoltare a transportului feroviar odată cu noua politică de transport promovată în special de Germania pentru perioada 2014-2020? Europarlamentarii români membri ai PPE vor sprijini alocarea de fonduri majoritar pentru dezvoltarea transportului feroviar în detrimentul celui rutier?

Cum spuneam anterior, am reușit să includem pe harta coridoarelor de transport a Comisiei Europene trasee de cale ferată care traversează România și care astfel vor beneficia de finanțare europeană. Am fost raportor, de asemenea, pe o propunere de regulament privind îmbunătățirea transportului feroviar de marfă în Europa, un regulament de pe urma căruia a beneficiat și România. Trebuie precizat că România are posibilitatea să utilizeze, în cadrul instrumentului “Conectarea Europei”, în jur de 800 de milioane de euro pentru proiecte de infrastructură feroviară. Trebuie să depună proiecte până la 31 decembrie 2016, altfel pierde banii. Da, dacă administrația își face treaba bine, transportul feroviar românesc, acum falimentar, din păcate, s-ar putea dezvolta.
Nu spunem că trebuie investit cu prioritate în transportul feroviar, ci că trebuie să existe o distribuție echilibrată și echitabilă a fondurilor europene pentru investiții în infrastructura asociată fiecărui mod de transport. Acest lucru este necesar pentru a se asigura unul dintre obiectivele politicii europene de transport, mobilitatea durabilă: a le da europenilor capacitatea de a combina, cât mai eficient, diverse mijloace de transport.

Marian-Jean Marinescu, vâlcean la origine, este un politician român, membru al Partidului Democrat Liberal. Este membru al Parlamentului European. Marian-Jean Marinescu este absolvent al Facultății de Aeronave a Universității Politehnice București. După absolvire a lucrat ca inginer la Avioane SA Craiova și la Filiala Craiova a Institutului de Aviație București.
A intrat în politică în anul 1992, ca membru al Partidului Democrat. In perioada 1996 – 2000 a fost Prefect al județului Dolj. In 2004 a fost ales Deputat de Dolj pe listele Alianței Dreptate și Adevăr. In septembrie 2005 a fost desemnat Observator al României in cadrul Parlamentului European. A devenit membru al Parlamentului European de la 1 ianuarie 2007 și a fost ales deputat european pe listele PD în noiembrie 2007. a candidat pentru un  mandat în legislativul comunitar la alegerile din 7 iunie 2009 pe lista Partidului Democrat Liberal şi se pregateşte puntru alegerile din 19 mai 2014 care îi vor asigura sau nu un nou mandat în Parlamentul European.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.