141 total views

Hotărât lucru, ceva malefic, de neînţeles, zguduitor chiar, care nu mai poate fi ignorat, se întâmplă în chiar inima oraşului nostru, deasupra aleşilor! Iarna asta mohorâtă şi tristă iremediabil, bacovian, a adus ciorile la Prefectură. Cra..cra..cra, se aude pe tonalităţi din ce în ce mai lugubre. Cel puţin noaptea, este o simfonie ce aminteşte de marşurile funebre ale lui Jean Sibelius.

Recent, cârdul de ciori guralive pripăşit cine ştie de unde deasupra Consiliului Judeţean Vâlcea, s-a mutat mai alături, în molizii de la Prefectură şi nu mai vor să plece şi pace ! Ce să fie oare? Funcţionarii posomorâţi mai încearcă să le alunge, aşa mai pe şest, să nu-i vadă poporul. „Uş, fir-aţi ale necuratului”, şopteşte câte unul în barbă. „Bă, astea aduc ghinion sau mascaţii, ai văzut, au venit de când a căzut domnul Cîlea bolnav. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat decât pe vremea domnului Buşe, ai văzut, s-a dus şi ăla…” a remarcat pesimist un şofer. Unele angajate mai nevricoase şi trecute la vârsta a doua şi automat pe funcţii de execuţie se tem să nu fie atacate, aşa că au decis să nu mai lucreze peste program. Numai când se gândesc la filmele horror ale tinereţii precum „Păsările” în regia lui Alfred Hitchcock sau „The Crow” cu Brandon Lee şi le apucă spaimele. Au şi de ce: poliţia din oraşul german Weisberg a fost nevoită să prindă o cioară acuzată că a urmărit şi atacat în mod deliberat o localnică, a anunţat ediţia electronică a ziarului Bild, preluată de alte agenţii de ştiri. Prilej de glume, ironii sau de reflecţii cu privire la efemeritate în viaţă sau în funcţie, gălăgioasele păsări nu sunt deloc binevenite de locatarii respectivelor instituţii.

Poză reală din faţa Prefecturii

Au indus depresia în psihicul unor consilieri judeţeni mai slabi de îngeri sau mai plini de păcate. „Să se termine odată!”, au declamat unii dintre ei. Aşa că au vrut să-i cheme pe cei de la ISU sau de la Asociaţia Vânătorilor Sportivi, dar cred că preşedintelui Ion Antonescu îi este frică să le împuşte, pentru că îşi poate atrage ghinionul investitorilor păgubiţi de la Harinvest SA. Consilierul Fane Prală nu s-a pronunţat pe subiect, iar vicepreşedintele Bulacu tace înţelept. Simbolul ciorii împletit cu cel al corbului, în multe culturi este simbolul morţii si al ghinionului. La vechii greci, zeul Apollo lua înfăţişarea unei ciori când fugea la Typhon şi de aceea era sacră pentru el şi pentru Athena. Ăştia de ce vor să fugă oare? Aripile negre ale ciorii pot fi cauza pentru care e considerată simbolul Răului. Pentru că e inteligentă şi poate articula cuvinte, ciorii îi era uneori acordat atributul profeţiei sau al înţelepciunii (cu treaba cu înţelepciunea, avem mari dubii în cazul de faţă!). Egiptenii antici le asociau alături de corbi, ca păsări distructive, la fel credeau şi evreii, că smulgeau ochii morţilor. În mitologia greco-romană, corbul primea asocieri pozitive de longevitate, fertilitate, speranţă şi soare, dar semnifica şi moarte. În tradiţia creştină, corbul este echivalent cu Răul şi Păcatul (cam pe aici, cred că trebuie să căutăm simbolistica…). Hrănindu-1 pe Sfântul Ilie, ar trebui să ne aducă aminte de providenţa lui Dumnezeu. Reprezintă de asemenea păcatul mortal de voluptate, indicat fiind să-şi mai dea în cap unii la alţii în şedinţele de consiliu, dar nici să nu ne mai dea în cap nouă când îşi armonizează interesele. În tradiţie, când corbul îşi părăsea cuibul, prezicea în acest fel dezastrul, indicat fiind ca sfinţii aleşi în consiliu să nu mai tragă cu praştia după ciori. Superstiţia ciorii ca semn rău poate să îşi aibă sorgintea în faptul că aceste păsări se hrănesc cu leşuri. În Anglia, vederea unei ciori solitare era un avertisment al nenorocului, croncănitul ei anunţând vreme rea. O cioară care croncănea de trei ori la rând în vreme ce zbura deasupra unei clădiri vestea sosirea morţii.
În Irlanda, ciorile adăpostite în ramurile unui copac, fără a-şi face cuib în el, erau considerate a fi suflete din purgatoriu. În Rusia se credea că vrăjitoarele se pot transforma în ciori sau corbi, la Consiliu s-au transformat invers…. În Asia, în miturile chinezeşti şi japoneze, cioara era un simbol al iubirii (vă daţi seama cât se iubeşte Buican cu Persu!). Pentru popoarele nomade, mai ales pentru cele care se ocupau de vânat, vederea ciorii la orizont indica adesea prezenţa unor turme de animale. Deci, aceste păsări erau privite ca o reprezentare a prosperităţii şi hranei existente sau pierdute, la noi ar putea fi vorba de prădăciunile numiţilor în AGA şi în C.A.-uri: ba pe la C.E.T., ba pe la Drumuri, ori la Spitalul Judeţean de Urgenţă, pentru că în culturile sedentare, agrare, ciorile nu erau binevenite, fiind producătoare de pagube asupra culturilor, pentru alungarea lor folosindu-se “sperietorile de ciori”. Ciorile sunt purtătoare ale teribilului virus West Nile, ciorile introducând acest virus în Statele Unite ale Americii în anul 1999. Studiile au scos la iveală că banalele ciori sunt la fel de inteligente ca cimpanzeii, ceea ce nu ne miră deloc. Corbul este prezent în heraldica veche (corbul corvineştilor, corbul valah). Ciorile au o zi rezervată în calendarul popular românesc. Marţea Ciorilor, zi de consiliu, este una din zilele de marţi din ultima săptămână înaintea lăsatului de carne, ţinută “pentru ca ciorile să nu strice semănăturile”. În Evul Mediu, vrăjitoarele foloseau piciorul unei ciori pentru a face incantaţii de moarte. Inima de corb se foloseşte în magia neagră tigănească, unde este considerată bună pentru boli grele, penele sale fiind folosite la descântat. Cine face vrăji la Consilul Judeţean de a mutat ciorile la Prefectură şi ce prevestesc ? Sunt subiecte care preocupă în cel mai înalt grad. Scriitorul Artur Gorovei într-o legendă din Moldova spune că: ” Aeste cioare, pentru că mănâncă tot felul de seminţiuni, trebuie să se ducă fel de fel de seminţiuni la o mănăstire de călugări – toţi sfinţi…”. La Frăsinei cu voi !. Parcă văd cum o să vorbesc de viaţa de adâncă evlavie şi trăire duhovnicească a cuviosului Constantin sin Radul, preacucernicului Romul us Bulacu, rasoforului Grigorie Petru, mărturisitorul Persu, ipsiforului Pralea sau stavroforului Ioan A Păsat… Aferim! (George Danielescu)

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.