Punctele 19, 20, 21 și 22 de pe ordinea de zi a ședinței din 27 noiembrie, locuințe de serviciu și sociale, deși par puncte „mărunte”, arată modul în care administrația își tratează propriul personal și cum gestionează resursele locative limitate.
Aceste patru proiecte sunt lipsite de transparență și arată favorizarea flagrantă a angajaților Primăriei, în detrimentul altor solicitanți. Punctul 19 – aprobarea listei de solicitanți, prioritizarea angajaților interni pe listele de așteptare, 2 angajați. Punctul 20 – prelungirea alocării unei locuințe de serviciu, favorizarea pe termen lung a personalului, 1 angajat. Punctul 21 – atribuirea/modificarea – schimbarea unei garsoniere cu un apartament cu două camere, îmbunățățirea condițiilor, 1 angajat. Punctul 22 – repartizarea unei locuințe sociale – alocarea pe lista socială
Locuințe de serviciu vs. locuințe sociale
Trei puncte din patru vizează locuințe de serviciu pentru angajați ai Primăriei, incluzând prelungiri și, cel mai notabil, o îmbunătățire a condițiilor, de la garsonieră la 2 camere. În timp ce mii de cetățeni așteaptă ani de zile pe listele de locuințe sociale, Primăria își rezolvă cu rapiditate și confort problemele locative ale propriilor angajați, sugerând un tratament preferențial. Punctul 21 – îmbunătățirea – este cel mai sensibil, deoarece arată flexibilitatea sistemului doar pentru cei din interior. Punctul 22 – alocarea unei locuințe sociale – este o simplă repartizare post-deces, o mișcare administrativă necesară. Totuși, el contrastează puternic cu facilitățile acordate angajaților Primăriei. Mai mult, pentru cetățeanul de rând, locuința socială se alocă doar când moare chiriașul anterior, iar pentru angajatul Primăriei, se fac modificări în Consiliul Local pentru a obține un apartament mai mare. Punctul 19 – aprobarea listei de solicitanți – nu este specificat de ce exact acești doi angajați au nevoie de locuințe de serviciu și dacă alți solicitanți din afara Primăriei au fost evaluați pe aceleași criterii. Locuințele de serviciu ar trebui să fie justificate prin natura muncii (ex: medici, profesori) sau prin necesitate. Totuși, alocările multiple (punctele 19, 20, 21) indică o politică relaxată de distribuire a acestor active valoroase, transformându-le în beneficii pentru aparatul de partid, nu în instrumente de eficientizare administrativă
Tupeu administrativ: apartament mai mare pentru angajata cu vilă de 250 mp
Dacă tăierea subvenției la căldură ne arată lipsa de grijă, punctele 19, 20, 21 și 22 ne arată tupeul administrativ de a-și servi propriul personal. Pe o piață locativă dificilă, Consiliul Local va aloca locuințe de serviciu pentru angajații Primăriei, inclusiv un caz de „upgradare” de la garsonieră la apartament cu două camere (punctul 21). Aceasta se întâmplă în timp ce alte mii de cetățeni așteaptă locuințe sociale, care se eliberează doar printr-o procedură tristă (punctul 22, după deces).
Este evident că, în viziunea Primăriei, un apartament mai mare pentru personalul intern este o prioritate mai mare decât rezolvarea crizei locative a populației de rând. Faptul că angajata Primăriei, beneficiară a punctului 21 – obținerea unui apartament mai mare de la garsonieră -, deține o casă de 250 mp, terenuri, mașină și are venituri bune, inclusiv norma de hrană și vouchere, transformă o “problemă administrativă” într-un caz flagrant de folosire a resurselor publice în scop privat.
Categoria “locuință de serviciu” este menită să rezolve problemele locative ale personalului esențial care nu își permite o locuință (ex: personal medical adus din altă parte). Faptul că o persoană cu o condiție socială și venituri bune beneficiază de un bun public și, mai mult, solicită o îmbunătățire (apartament cu 2 camere), este o bătaie de joc la adresa celor cu adevărat nevoiași. Votul Consiliului Local pentru o astfel de îmbunătățire, în cunoștință de cauză, sugerează că regula e făcută pentru a fi ocolită de apropiații Primăriei. De ce să aibă Primăria grijă de locuința angajatei, când aceasta deține o casă de 250 mp?
Oamenii de rând vs. angajații avari
Așadar, locuințele de serviciu sunt, prin definiție, o resursă limitată. Atribuirea/extinderea locuinței pentru cineva care nu are nevoie reală blochează accesul unui alt angajat sau chiar al unui specialist adus în oraș și care ar putea fi cu adevărat dependent de acest beneficiu. În timp ce Primăria taie căldura de la cei săraci și amână săli de sport pentru copii, Consiliul Local se asigură că angajații cu case de 250 mp primesc apartamente mai mari din fondul public. Multiplele beneficii – norma de hrană & vouchere de vacanță – adaugă imaginea unui privilegiu complet.
Angajata și soțul ei beneficiază de toate facilitățile posibile oferite de statutul de angajat public, culminând cu o locuință subvenționată. Practic, Consiliul Local, la comanda Primarului, va vota îmbunătățirea condițiilor locative pentru o persoană care nu are nicio nevoie reală, în timp ce tăierile din subvenția la căldură și sacrificiul sălii de sport afectează mii de familii obișnuite. Aceasta este o ofensă la adresa bunului simț și o dovadă că resursele orașului sunt folosite discreționar pentru a răsplăti loialitatea, nu pentru a servi comunitatea.
Punctul 20 – prelungirea alocării unei locuințe de serviciu – adaugă un strat suplimentar de ilegalitate și încălcare a regulilor și a sfidării legii din partea edilului. Neintroducerea prelungirii contractului în timp util, până în august, arată o neglijență grosolană sau, mai grav, o intenție de a ignora procedurile legale. Faptul că Primarul introduce la vot o prelungire după ce contractul a expirat și după ce angajatul a locuit ilegal timp de două luni (23 septembrie- 27 noiembrie, și încă multe alte zile până proiectul devine HCL) arată că administrația își permite să încalce propriile reguli, tratând legea ca pe o simplă formalitate retroactivă.
Statutul Ilegal al locatarului
Din punct de vedere legal, angajatul a locuit în locuința de serviciu fără contract. Acest lucru poate atrage responsabilitate pentru Primărie și ridică semne de întrebare cu privire la plata chiriei/utilităților în această perioadă. În ce bază a plătit chiria și utilitățile în această perioadă, de vreme ce nu mai deținea calitatea de titular al contractului de închiriere? Dacă un cetățean obișnuit ar fi locuit ilegal într-un spațiu deținut de Primărie, ar fi fost evacuat imediat. Pentru angajatul Primăriei, însă, consiliul local va vota grațierea, adică aprobarea retroactivă. Punerea la vot în aceeași ședință a punctului 20, ilegalitate, și a punctului 21, favoritism pentru angajata cu vilă, consolidează imaginea de sistem administrativ viciat, unde angajații apropiați sunt protejați și favorizați, indiferent de legalitate sau de averea personală.
Angajatul primăriei alocuit fără contract două luni, acum CL acoperă fapta!
Deși contractul de alocare a locuinței de serviciu a expirat pe 23 septembrie 2025 și trebuia supus votului în august, Primarul aduce proiectul abia acum, pe 27 noiembrie. Aceasta înseamnă că angajatul a locuit ilegal în spațiul public timp de peste două luni. În loc să aplice legea, Consiliul Local este chemat să acopere retroactiv „greșeala” administrației. Alături de votul pentru apartamentul mai mare al angajatei cu vilă ( punctul 21), acest caz demonstrează o atitudine sfidătoare: legea nu se aplică pentru angajații Primăriei, pentru că, pentru ei, regulile pot fi încălcate, iar Consiliul Local poate gira ilegalitatea la cererea Primarului. Lipsa de informații esențiale despre beneficiari nu este doar o scăpare, ci o strategie de opacitate care servește perfect “tupeului administrativ”. Informația privind departamentul, funcția și justificarea necesității locuinței este obligatorie pentru a permite Consiliului Local să voteze în cunoștință de cauză, dar și pentru a asigura transparența publică.
Neindicarea funcției și a motivului pentru care acești angajați primesc locuințe de serviciu (sau prelungiri/upgrade-uri) nu permite publicului și nici consilierilor să verifice dacă atribuirea este legitimă. Proiectele de hotărâre sunt întocmite în acest mod deliberat pentru a ascunde identitatea și motivele reale din spatele favoritismului. Primarul și administrația forțează Consiliul Local să voteze cu ochii închiși, transformând ședința în nimic, deciziile fiind luate deja în birourile Primăriei. Această opacitate maschează situații precum cea de la punctul 21 (angajata cu vilă) și punctul 20 (contractul expirat). Dacă Primăria ar fi fost obligată să includă funcția și justificarea, ilegalitatea și favorizarea ar fi fost expuse imediat. Lipsa de transparență nu este o eroare, ci elementul cheie care permite tupeul administrativ și sfidarea legii. Secretizarea informațiilor dovedește că administrația nu are nimic de-a face cu legalitatea și transparența, ci doar cu protejarea și răsplătirea propriului cerc de apropiați.
În loc de concluzii,
Consilierii locali, la ședința din 27 noiembrie, nu votează doar proiecte, ci votează pentru a consfinți tupeul administrativ și ilegalitatea. Votați pentru a acoperi ilegalitatea punctului 20? Votați pentru a răsplăti angajata Primăriei cu vilă de 250 mp? Domnilor consilieri, demonstrați că ședința de Consiliu Local nu este un simplu formalism. Fie votați conștient fără a legitima ilegalitățile, fie vă ridicați împotriva voinței primarului. Fiecare vot „pentru” este un vot împotriva bunului simț și a legii.
Imaginea atașată articolului nu are nici o legătură cu acesta, fiind aleasă la îmtâmplare
