84 total views

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana.

Este considerată o zi magică în satele româneşti în care azi se dă de pomană “lumină de veci”: se spune că lumânarea aprinsă azi de sufletul morţilor sau al celor vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului comemorează aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. Spre surprinderea tuturor, arhiereul Zaharia a făcut un lucru uimitor pentru cei care asistau la miraculosul eveniment: a dus-o pe Fecioara Maria în cea mai sfântă cameră din Templu, numită Sfânta Sfintelor – unde numai arhiereul avea permisiunea să intre o singură dată pe an.
Fecioara Maria a stat în Templu, timp de 12 ani, alături de alte fecioare, de văduve şi de preoţi, rugându-se şi citind Sfânta scriptură, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea că ea îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu. După ce a plecat de la Templu, Maria s-a logodit cu Iosif – cel care avea să fie protectorul ei şi martorul miracolului naşterii pruncului Iisus.
În traditia populara, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută şi sub numele de Sărbătoarea Luminii – în popor fiind numită şi Ovidenia sau Vovidenia (de la rusescul “văvedenie” care înseamnă „intrare”). În lumea satului românesc este considerată o zi magică – ziua în care începe iarna…
Ţăranii spun că în noaptea de Ovidenie comorile ascunse ard cu flacără albastră iar cerurile se deschid şi, ca în ziua de Crăciun, cei aleşi pot auzi animalele vorbind cu glas omenesc.
Fiind o sărbătoare a luminii, “ce sparge întunericul iernii şi al morţii”, există tradiţia de a petrece această noapte cu lumină şi cu focuri aprinse: se cercetează cerul cu luare-aminte pentru a afla ce ascunde viitorul, iar femeile dau de pomană azi “lumină de veci”. Se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.
În special ciobanii au grijă să nu lucreze în această zi pentru ca lupul cel şchiop să nu dea iama prin turmă şi ca să nu fie sluţiţi, în caz de nesocotinţă, să nu cumva să li se dea pedeapsa de a ajunge pociţi de vreun picior sau şchiopi.
Şi, pentru că sărbătoarea Sfântului Andrei se apropie, femeile încep să ungă cu usturoi locurile de trecere (prag, ferestre, cuptor), pentru că zilele care urmează, potrivit credinţelor populare, ar fi zile în care “fermecătoresele încep să vrăjească”.
Ovidenia, împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară (Moş Nicolae) sunt sărbătorile care preced Crăciunul, reprezentând, în tradiţia populară, ritualul de înnoire a timpului – susţin etnologii.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.