1,004 total views
articol scirs de Sorina Ionaşc, gandul.info
RĂSPLATA NESIMŢIRII…
Se ia un român de rând, pe care îl numim clasic, Ion. Acest Ion câştigă în jur de 4.300 de euro pe an ca să plătească un senator cu 9.000 de euro pe an. Şi când senatorul îşi ia patru săptămâni de vacanţă doar ca să-şi ajute nişte colegi să ajungă în Parlamentul European, unde câştigă 200.000 de euro an, cetăţeanul Ion ce ar trebui să facă?
Un român munceşte, în medie, 40 de ore pe săptămână, 21 de zile pe lună, 12 luni pe an. La final, românul ajunge să muncească, în medie, aproximativ 2.000 de ore pe an, pe un salariu mediu de aproximativ 360 de euro (1.600 de lei). Un medic rezident, de exemplu, câştigă în jur de 250 de euro pe lună şi munceşte cel puţin 10 ore pe zi.
Aceleaşi 10 ore le munceşte şi un senator. Dar nu într-o zi, ci într-o săptămână. Adică 40 de ore pe lună, aproximativ opt luni pe an. Pentru 320 de ore muncite pe an, un senator primeşte cel puţin 1.100 de euro (5.000 de lei) pe lună, doar indemnizaţia de parlamentar.
Deci avem cetăţeanul de rând care munceşte 2.000 de ore pe an pentru circa 4.300 de euro versus un senator care prestează 320 de ore pe an pentru aproape 9.000 de euro. Primul face 40 de ore într-o săptămână, celălalt 40 de ore într-o lună. Acelaşi român are dreptul, potrivit Codului Muncii, la 20 de zile de concediu de odihnă pe an, deci ar însemna că munceşte doar 11 luni, comparativ cu senatorul care prestează în Parlament doar opt luni.
Adică, într-un an, românul munceşte 2.000 de ore ca să asigure unui senator salariul de aproape 9.000 de euro, pentru ca acesta, la rândul lui, să-şi ajute un coleg de partid să câştige 200.000 de euro pe an la Bruxelles. Acel senator căruia nu-i ajunge o vacanţă de aproximativ patru luni, aşa că, în an electoral, îşi mai ia încă patru săptămâni, plus zilele libere cu ocazia sărbătorilor legale. Eventual, îşi mai iau încă patru săptămâni şi în octombrie, cu ocazia prezidenţialelor, căci şi atunci oamenii trebuie scoşi la vot.
Poate unii vor spune că asemenea paralele nu trebuie făcute, căci vorbim totuşi de aleşii poporului, de oameni care au în spate voturile a mii, zeci de mii de oameni. Poate alţii vor spune că democraţia costă. Senatorii, care şi-au votat marţi patru săptămâni de vacanţă , cu siguranţă spun că, de fapt, nu e vacanţă, ci activitate în teritoriu. O activitate absolut necesară pentru că, susţin aceiaşi senatori, românilor trebuie să le explice cineva ce sunt alegerile europarlamentare şi să-i scoată la vot.
În Constituţie scrie clar: „În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului”. Şi, după logica lor, mersul în teritoriu într-o altă campanie electorală decât cea pentru parlamentare este în interesul poporului pentru că Europa este importantă pentru România, iar datoria lor este să facă tot posibilul ca să le fie bine românilor.
Numai că, în aceste patru săptămâni de activitate în teritoriu, ei vor fi în serviciul partidului, nicidecum al poporului. Vor încerca să scoată oamenii la vot pentru a obţine un scor electoral cât mai bun pentru partid, scor care nu-l ajută cu nimic pe cetăţeanul de rând. Un scrutin care, în definitiv, pentru partidele politice nu este decât un antrenament înaintea alegerilor prezidenţiale din noiembrie.
Cetăţeanul de rând ştie, în sinea lui, cât munceşte şi cât câştigă, în comparaţie cu senatorul. Cetăţeanul de rând ştie ce poate să pună pe masă într-o zi şi poate se gândeşte cu jind la ce pun pe masă parlamentarii. Sau când merge cu autobuzul, gândul îi zboară la maşinile deputaţilor. Cetăţeanul de rând ştie că ar prefera de o mie de ori un salariu sau o pensie mai mare, condiţii de lucru decente sau poate nişte drumuri mai bune, în loc de patru săptămâni de activitate a senatorilor în teritoriu.