Când un președinte de Consiliu Județean spune că a pus doi drumari să păzească un pod „de-a dreapta și de-a stânga”, ca pe sfinții de pe troițe, ne dăm seama cât de „medievală” este gândirea din spatele „duduielii” de la RAJDP.
„Am avut doi angajați de la RAJDP, au stat de-a dreapta și de-a stânga podului, să-l păzească să nu staționeze camioanele…” – Constantin Rădulescu, Președinte CJ Vâlcea.
Această declarație, rostită cu mândrie în plenul Consiliului Județean, este definiția pură a risipei de resursă umană și a incompetenței tehnologice. Într-o epocă a senzorilor, a camerelor de supraveghere și a sistemelor inteligente de trafic, Vâlcea lui Rădulescu se întoarce la epoca „paznicului cu botă” (botă = baston ).
1. „Semaforul uman” – o umilință profesională
Să iei doi angajați de la RAJDP — oameni care sunt plătiți să asfalteze, să întrețină drumuri, să conducă utilaje — și să-i pui să stea „de-a dreapta și de-a stânga podului” pe post de sperietori de basculante, este o umilință. Ce autoritate legală au acești oameni în fața unui șofer de TIR? Niciuna! Ce fac dacă șoferul oprește pe pod? Îl roagă frumos să plece? Îl ceartă? Practic, Rădulescu a creat o nouă meserie: „monitor de circulație prin privire fixă”.
2. „Arcana” de la pod: strategie sau improvizație?
Termenul de „arcană” (ceva ascuns, un secret) folosit în acest context sună aproape mistic (atitudine religioasă), dar realitatea e prozaică (aspect banal): e vorba de o cârpeală. În loc să colaboreze cu Poliția Rutieră sau cu ISCTR pentru a aplica amenzi usturătoare firmelor care încalcă tonajul, președintele trimite drumarii „la sacrificiu”. Unde e Poliția? De ce trebuie ca RAJDP-ul să facă treaba Ministerului de Interne? Unde e tehnologia? Un set de bariere inteligente sau un sistem video legat la un dispecerat ar fi costat mai puțin decât salariile și sănătatea oamenilor irosiți pe marginea drumului.
3. Siguranța muncii – cine răspunde dacă dă basculanta peste „paznic”?
Vorbim de un pod intens circulat de utilajele autostrăzii. Doi oameni stau pe marginea drumului, în praf, noxe și zgomot. Există un instructaj de Protecția Muncii pentru „statul degeaba lângă pod”? Au vestă reflectorizantă și… atât!? Dacă un camionagiu obosit sau grăbit calcă linia, „paznicul” lui Rădulescu devine o victimă sigură.
4. Costul „spectacolului” de pază
Cât ne costă salariile acelor oameni irosiți pe marginea drumului? În loc să plombeze gropile care apar zilnic sub greutatea utilajelor de la autostradă, ei stau și se uită la ele cum cresc. Vedem o gestionare dezastruoasă a banului public unde plătești drumari să facă pe polițiștii, în timp ce drumurile se strică și nimeni nu le repară „în timp real”.
Concluzia? Paza trece, drumul se distruge, omul îngheață…
Domnule Rădulescu, ați transformat RAJDP-ul în propria agenție de „bodyguarzi” pentru borduri. „Duduiala” de care vorbiți este, în realitate, zgomotul dinților care clănțăne de frig ai angajaților trimiși să păzească investițiile pe care dumneavoastră nu ați fost capabil să le protejați prin contracte și garanții legale solide cu constructorii autostrăzii. Paza la drumul mare nu se face cu oameni dăruiți „sacrificiului” pe marginea șanțului, ci cu tehnologie și lege. Lăsați drumarii să-și facă meseria și nu-i mai folosiți drept „scuturi umane” pentru a vă acoperi lipsa de viziune!
