Loading

În orașul Berbești, acolo unde pământul este scormonit zi și noapte pentru a hrăni furnalele CET Govora, se desfășoară o dramă tăcută, dar profundă, care miroase a abuz și a neputință administrativă. Este povestea lui Felix Mateescu și a verișoarei sale, Veronica Chierăscu, doi oameni care privesc neputincioși cum proprietățile moștenite de la părinți sunt transformate, sub ochii lor, în gropi de depozitare pentru sterilul scos de utilajele societății Bica SRL.

  • ​Moștenirea acoperită de pământ străin sau cum a ajuns pământul părinților „parcare” pentru afacerile cu cărbune

  • 36 de ani de așteptare, o zi de umilință! Statul le-a refuzat actele, iar acum afaceriștii le ocupă curtea​

  • ​Cine stăpânește Berbeștiul? Cum se transformă proprietatea privată în groapă de gunoi sub ochii autorităților

  • ​Berbești: Calvarul lui Felix Mateescu, prizonier între nepăsarea Primăriei și muntele de steril al firmei Bica

  • ​Dictatura sterilului sau cum se confiscă pământul oamenilor fără un titlu de proprietate în mână

Muntele de steril și umilința de la Berbești sau cum se îngroapă dreptatea unor oameni sub „promisiunile” afacerilor cu cărbune

Totul pare desprins dintr-un scenariu în care cel puternic își face singur legea, în timp ce cel mic este trimis să se lupte cu morile de vânt ale birocrației. Domnul Mateescu, un om care își caută dreptatea cu actele vechi în mână, reclamă faptul că pământul familiei sale a devenit „parcare” pentru mii de tone de pământ excavat, fără ca el să-și fi dat vreodată acordul. Imaginea de la fața locului este dezolantă: acolo unde odată era terenul agricol al familiei, acum se înalță movile de steril care șterg orice urmă de hotar.

Dialogul purtat chiar la marginea terenului cu omul de afaceri Viorel Bica scoate la iveală o realitate cinică. Cu o siguranță de sine care dă de gândit, patronul Bica SRL invocă autorizații și licențe, însă când vine vorba de acordul proprietarilor pe terenul cărora „parchează” sterilul, discuția se mută într-o zonă gri. Strategia este simplă și eficientă: „Arătați-mi cadastrul și apoi negociem”. Este o cerință aproape imposibilă pentru un om ca Felix Mateescu, căruia instituțiile statului abilitate îi refuză eliberarea titlului de proprietate de peste trei decenii, deși familia sa a plătit impozite statului pentru fiecare palmă de pământ.

Ceea ce frapează în această situație este răsturnarea logicii juridice. Într-o lume normală, cel care vrea să folosească un teren trebuie să se asigure, înainte de a descărca prima basculantă, că are acordul proprietarului. La Berbești, însă, se pare că se procedează invers: se ocupă terenul, se depozitează sterilul, iar apoi proprietarul este somat să facă dovada cadastrală a proprietății sale, sub amenințarea că, fără documente „la virgulă”, orice despăgubire este ilegală. Este o formă de presiune care îi pune pe oameni în fața faptului împlinit, lăsându-i să se certe între ei sau cu Primăria, în timp ce afacerea cu cărbune merge înainte nestingherită.

Nici intervențiile Poliției și nici rugămințile oamenilor nu par să fi avut vreun efect concret până acum. Viorel Bica susține că are înțelegeri cu toți cetățeni care dețin teren în zona unde escavează, însă cazul domnului Mateescu și al doamnei Chierăscu demonstrează că există „găuri” mari în acest sistem de acorduri. Cum poate o firmă să depoziteze pământ pe un teren despre care recunoaște că nu știe exact al cui este, sub pretextul că proprietarul nu are cadastrul făcut? Cine a dat dreptul unei entități private să decidă cine este și cine nu este proprietar, înlocuind comisiile de fond funciar și instanțele de judecată?

La finalul discuției, domnul Bica a încercat o notă de conciliere, vorbind despre comisii de la Primărie și consultări cu juriștii firmei, însă pentru oamenii din Berbești, aceste promisiuni sună a „praf în ochi” aruncat peste pământul lor deja acoperit de steril. Întrebarea rămâne: de ce aceste demersuri nu au fost făcute înainte de a afecta proprietatea oamenilor? De ce a fost nevoie de prezența presei și de scandaluri cu Poliția pentru ca un investitor să accepte, măcar la nivel declarativ, că trebuie să stea la masă cu cei pe care îi afectează?

Felix Mateescu și-a strigat nemulțumirea stângaci, dar autentic, în fața unei mașinării economice care pare să nu aibă timp de „mărunțișuri” precum dreptul la proprietate. Dincolo de orgolii și de hârțoage, rămâne un fapt incontestabil: două familii din Berbești se simt devalizate de dreptul lor strămoșesc, în timp ce autoritățile locale par să privească în altă parte, lăsând cetățeanul singur în fața buldozerului. Această situație nu este doar despre pământ și steril, ci despre modul în care este respectat omul simplu în fața intereselor financiare uriașe. Iar în acest caz, la Berbești, respectul pare să fi fost excavat odată cu prima cupă de cărbune.

Cazul de la Berbești nu este doar o dispută pe câțiva metri de hotar, ci o radiografie amară a modului în care funcționează România profundă. Este locul unde, dacă nu ai „spatele” asigurat de un titlu de proprietate pe care statul ți-l datorează de 36 de ani, devii invizibil în fața buldozerelor. În timp ce Viorel Bica invocă legalitatea actelor de firmă, Felix Mateescu invocă dreptul sfânt de a nu-i fi îngropată moștenirea sub mii de tone de pământ străin. Rămâne, totuși, o întrebare dureroasă: cine are prioritate în fața legii – profitul unei societăți care transportă cărbune sau demnitatea unui cetățean care vrea doar să-și știe pământul liber? Până când autoritățile nu vor ieși din amorțeală pentru a face lumină în actele de proprietate, la Berbești va domni legea celui mai puternic, iar dreptatea va rămâne, din păcate, îngropată sub muntele de steril.

În loc de concluzii,

Prezența legii la firul ierbii, avocatul domnului Mateescu confirmă ilegalitatea depozitării. Tabloul de la Berbești a fost completat de prezența avocatului domnului Mateescu, care a pus punctul pe i în privința acțiunilor societății Bica SRL. Întrebat direct dacă depozitarea sterilului pe acest teren este una legală, răspunsul apărătorului a fost unul scurt și tăios: NU! Mai mult, acesta a lansat o provocare publică către conducerea Primăriei Berbești, o instituție unde primarul pare de negăsit chiar și în timpul programului de lucru. ​Întrebarea avocatului lovește direct în inima sistemului:

Câte titluri de proprietate pentru extravilan s-au eliberat în orașul Berbești?

Logica juridică este simplă: pentru a exploata sau depozita pe un teren, ai nevoie de o convenție, un act de comodat sau un contract de vânzare-cumpărare. În lipsa acestora, orice activitate pe terenul omului este un abuz. În timp ce domnul Mateescu are acte care îi atestă drepturile, firma care ocupă terenul pare să se bazeze pe orice altceva, mai puțin pe lege. Din păcate, când am încercat să obținem un punct de vedere oficial, căutându-l pe primarul orașului la sediul Primăriei, liniștea din birourile Primăriei Berbești confirma faptul că, pentru autorități, problemele cetățenilor nu sunt o prioritate pe agenda zilei.

Absența edilului din instituție la orele amiezii nu a fost o surpriză. Nu am încercat contactarea telefonică a primarului din Berbești dintr-un motiv simplu, bazat pe experiențele anterioare: acesta a ales de mult timp calea tăcerii. După ce, în trecut, a răspuns o singură dată și a realizat cine se află la celălalt capăt al firului, numărul nostru de telefon pare să fi fost trecut pe o ‘listă neagră’ a ignoranței. De atunci, orice tentativă de a obține un punct de vedere oficial s-a lovit de un ton de ocupat sau de un telefon care sună în gol. Este, probabil, metoda preferată a administrației locale de a „rezolva” problemele stringente ale cetățenilor, prin ignorarea presei și, implicit, a întrebărilor incomode.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.