După dezvăluirile recente despre Dacia Service, oamenii au început să vorbească. Mesajele curg sub protecția anonimatului, dintr-un motiv simplu și dureros: în Vâlcea lui Rădulescu, oamenilor le este frică.
Le este frică de repercusiuni, de „sforări” și de rețelele care pot lăsa pe cineva fără pâine peste noapte. Dar adevărul nu mai poate fi ținut sub preș. Cititorii ne confirmă ceea ce mulți bănuiau: DGASPC Vâlcea a devenit o „haltă” de lux, o rampă de lansare unde te angajezi fictiv doar pentru a prinde transferul salvator către salariile regale din Consiliul Județean. În județul unde „cine împarte, parte își face”, DGASPC Vâlcea nu mai este de mult o instituție dedicată exclusiv protecției celor defavorizați. A devenit, sub atenta supraveghere a lui Rădulescu, aflat la cârma CJ de un deceniu, o veritabilă agenție de plasare a forței de muncă, dar numai pentru „ai noștri”.
DGASPC Vâlcea, „halta de lux”: cum se fac angajări pe filiera Lăstun-Rădulescu pentru a umple fotoliile de la Consiliul Județean…
Am primit la redacție o mărturie incendiară care descrie caracatița influenței ce sufocă instituția. O redăm integral, pentru că vocea celor din interior este cea mai greu de redus la tăcere: „Bună ziua, am citit articolul legat de protecția copilului… vă informez că și băiatul primarului Romcescu (de la Slătioara) este pe organigrama centru Troianu și detașat șef de centru la Slătioara, că unul din marii sforari este Bogdan Paul Lăstun, el a avut angajat fictiv băiatul la DGASPC fără să își vadă locul de muncă, apoi luat la CJ Vâlcea… La un centru din Nord este o altă tipă pusă interimar, de Mărgărita… vă rog să fiți discretă, am multe probleme făcute de ei: Rădulescu, Lăstun și Mărgărita…”
Când munca este excepția, nu regula
Interesant este modul în care „rețeaua” își selectează pionii. Verificând aduse la cunoștință, sursele noastre confirmă că există adevărat, iar cazuri de copii de primari care, deși intrați pe filieră politică, au ales să muncească. Un exemplu este fiul primarului de la Slătioara, Sorin Romcescu, menționat de mulți ca fiind un om care chiar „este ceea ce trebuie la locul de muncă”, uneori depășind așteptările. Dar prezența lui acolo, în timp ce alții nici nu știu unde e intrarea în clădire, nu face decât să sublinieze și mai mult ridicolul situației celorlalți.
„Metoda Lăstun”: angajări „moca” pentru viitorii consilieri de la CJ
Marea problemă rămâne însă categoria „fantomelor”. Exemplul cel mai strigător la cer vine dinspre Bogdan Paul Lăstun, mâna dreaptă a președintelui CJ Vâlcea. Fiul acestuia, Sebastian Lăstun, ar fi beneficiat de o angajare „neortodoxă” la DGASPC. Gurile rele spun că Sebastian trecea pe la job doar ca să verifice dacă i-a intrat salariul pe card. De meserie arbitru, tânărul Lăstun a considerat probabil că DGASPC e doar un teren de antrenament înainte de marea finală: transferul la Consiliul Județean, lângă tăticu’. Astăzi, arbitrul este consilier la CJ Vâlcea. Ce consiliază, pe cine „arbitrează” și ce competențe îl recomandă pentru salariul baban de la județ? Doar Rădulescu și Lăstun senior știu răspunsul.
Directorul „portier” și poarta deschisă spre partid
În tot acest peisaj, directorul DGASPC, Marius Mărgărita, pare să joace rolul de „facilitator”. Descris de angajați drept omul care îi deschidea ușa la mașină lui Rădulescu, Mărgărita asigură acum liniștea necesară pentru ca organigrama să fie umplută cu „activul de partid”. DGASPC a devenit o rampă de lansare. Te angajezi aici, bifezi câteva luni de „experiență” (uneori fără să calci prin centru), iar apoi ești transferat prin „interes județean” la CJ Vâlcea, unde salariile sunt regale.
O instituție sensibilă, transformată în „pușculiță” de partid
Tragedia adevărată nu e doar că fiii ori soțiile de primari și activiștii de partid fără nicio experiență aterizează direct în inima unei instituții care se ocupă de persoane cu dizabilități și copii vulnerabili. Tragedia e că, în timp ce pilele își fac veacul prin birouri, vedem cum „licitațiile par „desenate” cu dedicație. Am ajuns să asistăm la episoade de un absurd absolut: service-uri auto, fără nicio licență sau experiență în domeniu, ajung să livreze mâncare „amărâților” din centrele DGASPC. Restaurante de lux, fără autorizații, la fel. Cum este posibil ca siguranța alimentară a celor mai vulnerabili cetățeni să fie lăsată pe mâna unor firme care în mod normal repară eșapamente ori prepară mâncare specială?
Concluzie amară…
În timp ce asistenții sociali de vocație cară dosare în spate pentru salarii mizere, „pilații” sistemului sar etapele. Oare câți dintre consilierii de la CJ au trecut prin „filtrul” DGASPC doar pentru a-și cosmetiza CV-ul? Protecția Copilului a ajuns Protecția Pilelor de Partid. Și, din păcate pentru vâlceni, spectacolul acesta pe bani publici nu pare să se oprească prea curând.
În Vâlcea condusă de Rădulescu de 10 ani, DGASPC nu mai este despre asistență socială, ci despre „asistența” clientelei politice. Se angajează pe pile, se transferă pe „interes județean” și se fac afaceri pe spatele celor care nu se pot apăra. Chiar dacă mai amânăm cazul Dumitrică ori cazul „Dacia Service” să știți că oricât de mult v-ați ascunde în spatele ușilor grele de la CJ, adevărul are prostul obicei să iasă la suprafață. Oamenii, în sfârșit, au început să vorbească!
Așadar, avem un „canibalism administrativ”, în timp ce amărâții depind de licitații cu service-uri auto, „beizadelele” din DGASPC își fac încălzirea pentru fotoliile călduțe din Consiliul Județean.
