1,249 total views
Cu ceva ani în urmă, într-un oraș cu un aer aparte, apreciat pentru frumusețea și curățenia sa, un „politician” eclozat în haotica tranziție de după evenimentele din decembrie ‘89, ajunge, printr-o conjunctură, primar.
Multe promisiuni, multe speranțe. Noul primar se pune pe treabă și, la nici un an de când a fost ales, ESTE PRINS LA FURAT. Cum? Simplu ca bună ziua. Dorind să demonstreze că are rezultate vizibile și rapide ( adevărata motivație fiind căpătuirea, înavuțirea rapidă și fără limită, deturnarea a cât mai multă bogăție din averea orașului către averea personală) consideră de cuviință să facă multe LOCURI DE JOACĂ pentru copii. Pe semne, îi spusese lui cineva că locurile de joacă sunt tot ceea ce așteaptă mai mult oamenii de la el.
Orașul ce-l investise primar avea bani. Mulți. Și oamenii își dădură toți banii pe mâna lui. Noul primar îmbină „primarul care face ceva” cu „cine bagă mâna în miere se linge măcar puțin pe degete”.
Își sună nașul și îi propuse să facă bani împreună. Primarul avea să cumpere locuri de joacă. De ce să le ia de pe piața liberă și să plătească prețul corect? Numai cei care nu au făcut nimic în viața lor, cei care nu au pus o cărămidă, lichielele, gândesc și fac așa. Primarul împreună cu nașul său puseră la cale planul de înavuțire rapidă:
– vor merge în țara vecină, unde nimeni nu-i cunoaște, vor alege locurile de joacă, nașul le va cumpăra pe firma lui iar, odată aduse în țară, le va vinde unei alte firme, să le fie pierdută urma.
– primarul va cumpăra, pentru oraș și cu banii orașului, acele locuri de joacă la un preț de 3 ori mai mare decât prețul real, astfel încât diferența între prețul real și prețul plătit de primar cu banii orașului să umfle buzunarele celor 2, primarul și nașul său.
Zis și făcut. Merseră, ca băieții, în țara vecină. Nașul cumpără locurile de joacă. Aduse în țară, le făcu acte de vânzare pe altă firmă, iar aceasta din urmă le oferi primarului care, considerând o afacere foarte bună pentru oraș să cumpere locuri de joacă la un preț “de chilipir”, le cumpără imediat și plăti pentru ele prețul de 3 ori mai mare!
După ce le montă făcu în oraș mare zarvă și mare inaugurare, să le arate oamenilor ce primar vrednic este el și cât de multe face el pentru oraș. Timpul trecu. Oamenii vedeau cum, pe zi ce trece, primarul se umplu de averi dintr-un simplu salariu. În final aflară despre afacerile pe care primarul le făcea cu banii lor.
Se făcu dreptate și, cel care era mare primar odată, ajunse la pușcărie.
Anii au trecut, orașul și-a văzut liniștit de viața lui. Fostul primar ajuns infractor ieși din pușcărie. Dar, odată reîntors acasă, gândul la banii orașului nu-i dădea pace. Amintirile zilelor când prin mâna lui treceau toate bunurile orașului îi făceau nopți albe. Neștiind să facă nimic, neavând nicio meserie, ce-și spuse într-o zi:
„Ce-ar fi dacă le-aș cere din nou oamenilor să mă pună primar? Nu am nimic de pierdut. Le voi promite câte-n lună și în stele. Le voi spune tot ce vor ei să audă. Îi voi cinsti regește pe cei care îmi vor fi ajutoare de nădejde. Voi organiza, în restaurantul meu („agonisit” pe vremea când era primar) mese boerești, împărătești chiar. Am să-i aduc pe cât mai mulți la mine să le ofer câte ceva, fiecăruia după ce-și dorește, dar și după cât de mult poate să mă ajute să ajung din nou primar.”
Făcu ce făcu, promise ce promise, și oamenii îl puseră din nou primar. Mare bucurie, mare veselie. Avea din nou ce își dorise, să fie din nou cel care bagă degetele în mierea orașului. În amintirea vremurilor trecute, fostul primar devenit pușcăriaș și din nou primar, se puse pe treabă cu ce știa el cel mai bine să facă.
În câteva luni reuși, într-o grabă nebună, să cumpere și să monteze zeci și zeci de LOCURI DE JOACĂ. Milioane de lei din banii orașului se scurgeau, rapid, pe plata noilor locuri de joacă răsărite ca ciupercile după ploaie. Mândru tare de izbânda lui, primarul le prezentă oamenilor orașului ce premiu a adus pentru ei:
LOCUL 1 pe țară pentru „ORAȘUL CU CELE MAI MULTE LOCURI DE JOACĂ”
Morala?
Vă invităm să o enunțați dumneavoastră în comentarii, dragi cititori
Acesta este un pamflet și orice asemănare cu personaje, fapte sau locuri reale este pur întâmplătoare.