…sau miza supraviețuirii economice a orașului. Când se închide un gigant ca CET Govora, cine pune mâna pe rețeaua de termoficare pune mâna pe robinetul de bani publici pentru următorii 30 de ani.
În timp ce râmnicenii se întreabă dacă vor mai avea căldură la iarnă, în spatele ușilor închise din palatele administrative ale județului se duce o bătălie surdă, pe viață și pe moarte. Miza? Cine va moșteni „imperiul” termoficării după ce colosul CET Govora își va da ultima suflare. Două tabere, un singur scop: controlul calorii! Surse bine informate din zona politică susțin că unitatea de fațadă a „marii coaliții” locale s-a fisurat iremediabil, când vine vorba de sistemul termic. Se pare că interesele economice colosale legate de noile centrale în cogenerare și de administrarea rețelei au împărțit liderii județului în două tabere opuse:
1. Tabăra „tradițională” (grupul de la județ)
Această grupare ar miza pe un parteneriat cu oameni de afaceri apropiați, care și-au pregătit deja „terenul” prin înființarea unor firme noi, cu obiect de activitate în zona energiei și a mentenanței termice. Se vorbește despre o strategie de a prelua serviciul prin intermediul unor entități care au deja contracte grase cu statul și care „miros” oportunitatea unui monopol pe termen lung.
2. Tabăra „edilitară” (grupul de la Primărie)
De cealaltă parte, se conturează un grup care dorește ca „robinetul” să rămână sub control local direct, dar prin intermediul unor dezvoltatori imobiliari influenți. Aceștia au înțeles că un bloc fără căldură nu valorează nimic, așa că și-au construit propriile sisteme de cogenerare, la scară mai mică, și vor să demonstreze că pot gestiona sistemul mai „eficient” decât județul.
Miza de milioane: „cogenerarea” – cuvântul magic la Râmnic
Nu este vorba doar despre țevi ruginite, ci despre proiecte de zeci de milioane de euro din fonduri europene pentru centrale noi. Sursele noastre afirmă că „scandalul” a pornit de la împărțirea zonelor de influență: cine livrează echipamentele, cine face mentenanța și, mai ales, cine încasează profitul din factura cetățeanului.
Cine pierde?
În acest joc de șah cu „piese grele”, cetățeanul este doar un spectator care va plăti biletul (factura). Neînțelegerile dintre cele două palate (județean și municipal) riscă să blocheze orice soluție viabilă de tranziție, lăsând orașul în frig în timp ce „greii” se bat pe contracte.
