60 total views

La luptă pentru libertate! Pentru patria noastră sfântă, România!

Puţini dintre cei interesaţi, de ce nu, pasionaţi ca noi de studiul istoriei perioadei comuniste în ţara noastră, ar putea crede că trei tineri abia ieşiţi de pe băncile şcolii au dat de lucru autorităţilor comuniste, timp de un an, din aprilie 1958 până în mai 1959, securitatea pornind împotriva lor acţiunea informativă „Vulturul Carpatin”. I-au dat acest nume deoarece mai multe din manifestele pe care grupul le împrăştia în satele din valea Lotrului, ba chiar scrisori de ameninţare trimise activiştilor de partid şi comandantului securităţii erau semnate „Vulturul”.

La început doar doi, şi apoi, după câteva luni trei, tinerii, ale căror nume vi le vom dezvălui în curând au pornit la luptă fiind, aşa cum se declară chiar la începutul „Documentului de constituire” a organizaţiei lor, „adânc pătrunşi de dragoste pentru patria noastră sfântă România, sfâşiată de cruzimea comunistă, pentru libertatea pe care nu o avem, observând tirania regimului dictator ce ţine în robie neagră poporul român îngenuncheat, mizeria în care se zbat milioane de fraţi, lanţul sclaviei care strânge tot mai mult sufletele românilor adormiţi”.
Sunt impresionante determinarea, patriotismul şi nu în cele din urmă curajul acestor tineri şi continuăm citatul anterior…”hotărâm prin jurământ solemn faţă de Dumnezeu şi conştiinţa noastră, să dăm fiinţă unei organizaţii secrete de luptă, care să trezească conştiinţa adevăraţilor români, amintirea tradiţiilor de luptă pentu libertate ale locuitorilor munţilor României şi să înfricoşeze pe mişeii şi trădătorii care ştrangulează libertăţile noastre ale tuturor.

Fără armă de foc sau armă albă

Documentul de constituire, formulat după toate regulile scrierii statutelor, îngrijit şi cu o construcţie a frazei frumoasă şi concisă, cum mai rar vedem astăzi, preciza că raza de acţiune şi luptă a organizaţiei a fost în primul rând comuna Voineasa şi aşezările de pe Valea Lotrului (Brezoi, Malaia, Sălişte şi Ciunget) „în limita posibilităţilor noastre de luptă”, iar cât priveşte formele de luptă pe care le vom aminti în următoul articol, parcă vedem candoarea şi cuminţenia unor tineri care prin conştiinţe şi curaj se situau deasupra semenilor lor şi afirm aceasta pentru că au ţinut să menţioneze în document, urmând a le fi lege în lupta lor, că nu vor întrebuinţa nici un fel de armă de foc sau armă albă.
Au luptat cu mijloace paşnice, cu arma cuvântului, timp de un an şi aveau să fie judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Au fost primii condamnaţi politici acolo în satele din Valea Lotrului, lupta lor, ancheta la care au fost supuşi şi apoi procesul, trezind noi şi noi conştiinţe. Din această perspectivă, acţiunea puterii comuniste prin organele de securitate şi justiţie, cu soluţia represiunii exemplare, a fost – după anul în care au fost neputincioase în faţa unor tineri abia trecuţi de adolescenţă – cel puţin o probă de inabilitate dacă nu chiar o mare eroare politică. Însă cum ştim luptătorii organizaţiei din Valea Lotrului nu au fost nici primii şi nici ultimii faţă de care s-au dispus măsuri de pedepsire exemplare pentru că în lupta de clasă nu exista îndurare. În hotărârea pronunţată în recursul formulat de cei trei luptători se menţiona că, „încadrarea juridică pentru toţi inculpaţii nu se putea mărgini la o pură agitaţie publică, întrucât în speţă s-a văzut că a existat o organizaţie subversivă, având un conducător şi acţionând sub anumite forme de luptă, pentru ca în urmă să se poată ajunge la scopul final de cucerire a puterii politice, prin înlăturaea puterii populare”.

Curcubeul şi trăinicia legâmântului

„Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ, şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!“ (Facerea 9, 16)…S-au gândit oare cei doi tineri care au întemeiat organizaţia, la versetul biblic atunci când i-au dat numele Curcubeul?!… Eu cred că da, un legământ încheiat este întărit şi consfinţit prin apariţia pe bolta cerească a curcubeului.
Au dat acest nume organizaţiei punând lupta lor sub semnul trăiniciei legământului şi al speranţei că vor izbândi. Au avut un legământ şi au stabilit semne de recunoaştere cuvintele libertate, patria libertăţii, albastru, drapelul. Sunt cuvinte cu valoare de simbol care ne conduc la aceeaşi apreciere, că tinerii luptători, eroi în adevăratul sens al cuvântului erau animaţi de sentimental dragostei de patrie şi faţă de semeni.
Emblema organizaţiei era “Dezrobirea României”, pictura lui Constantin Daniel Rosenthal mai cunoscută ca “România rupându-şi lanţurile pe Câmpia Libetăţii” iar chemarea sau deviza “La luptă pentru libertate”. (Va urma). Al. Munteanu

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.