… la soluții imposibile de către Consiliul Județean și Inspectoratul Școlar Județean? Renovarea unei școli este, în mod normal, un motiv de bucurie. Pentru părinții celor peste 140 de copii care învață la CSEI Râmnicu Vâlcea (lângă Școala Nr. 13), anunțul modernizării clădirii a venit însă la pachet cu o realitate cruntă. Copiii lor, deja greu încercați de soartă, riscă să fie trimiși la periferia sistemului educațional, la propriu și la figurat.
Realitatea dură: brațele părinților, singurul „lift” disponibil
Până la începerea lucrărilor, situația este deja una de neimaginat pentru anul 2026. În lipsa rampe-lor de acces și a lifturilor, părinții sunt cei care își cară copiii cu probleme locomotorii în brațe pe scările școlii, ajutându-se unii pe alții să urce cărucioarele la etajele superioare. În acest context, așteptarea de 2 ani pentru finalizarea lucrărilor devine o probă de supraviețuire.
Băbeni, Troianu sau online, trei variante ale eșecului
Decizia administrativă privind locația temporară unde vor fi mutați acești copii pare să fi fost luată departe de realitatea din teren. Băbeni – o distanță mult prea mare pentru părinți cu posibilități restrânse, care s-ar vedea obligați să înghețe anul școlar din cauza imposibilității de a asigura transportul și naveta zilnică. Troianu – un spațiu deja aglomerat, unde locuiesc beneficiari existenți și unde sălile mici nu pot găzdui în condiții de demnitate și siguranță un număr atât de mare de elevi cu nevoi speciale. Online – o propunere care, pentru copiii cu dizabilități ce au nevoie de interacțiune directă și terapie specializată, echivalează cu izolarea totală.
Întrebarea legitimă a părinților: de ce nu Centrul din Nord?
Părinții, lăsați să se descurce cum pot, ridică o întrebare la care autoritățile județene trebuie să răspundă: de ce nu se ia în calcul mutarea temporară în Centrul de Criză pentru persoanele adulte cu dizabilități (zona Nord)? Un spațiu renovat, aflat în oraș și adaptat nevoilor specifice, care ar scuti 140 de familii de un calvar suplimentar. Reprezentanții Consiliului Județean și ai Inspectoratului Școlar oare nu înțeleg că acești copii nu pot fi tratați ca niște simple piese de inventar care pot fi mutate oriunde pe hartă? Dincolo de proiectele de renovare și de jocurile administrative, rămâne datoria morală de a nu lăsa de izbeliște cele mai vulnerabile suflete ale orașului.