În orașul nostru, unde zidurile au urechi și secretele au picioare scurte, o nouă veste face valuri prin birourile luminate și cafenelele discrete: Lucian Rădulescu, directorul general al TBRCM și omul din spatele afacerii Dramicam, și nu numai, ar fi făcut pasul spre „Marea Arhitectură”. Mai pe românește, gura târgului spune că fratele președintelui Consiliului Județean a intrat în Masonerie, în Loja „Cozia” cu sediul în Râmnic.
Căutarea luminii sau căutarea… protecției?
Într-o lume în care simbolurile contează mai mult decât cuvintele, intrarea lui Lucian Rădulescu într-o astfel de structură ridică sprâncene. De ce acum? Unii cârcotași, obișnuiți cu „dosarele grele” care plutesc deasupra capetelor de afiș din județ, șoptesc că șorțul de mason ar fi o vestă antiglonț în fața unor eventuale „vizite” de la structuri precum DNA. Se știe că între „frați” solidaritatea este lege, iar sprijinul reciproc trece dincolo de barierele politice sau administrative. Să fie oare această inițiere o metodă de a pune o barieră invizibilă în calea celor care „se ating” de afacerile și funcțiile familiei?
Președintele rămâne „profan”, un contrast interesant…
Ceea ce face povestea și mai picantă este poziția președintelui Constantin Rădulescu. Din informațiile noastre, șeful județului este 100% în afara acestor structuri discrete. Avem, deci, un tablou fascinant: în timp ce fratele mai mare conduce județul „la vedere”, prin vot popular și politică pură, fratele mai mic pare să caute susținere în zonele unde deciziile se iau prin semne discrete și strângeri de mână codificate.
Motivele reale, curiozitate sau strategie?
Este greu de crezut că dintr-o dată, între gestionarea biletelor de tratament balnear și afacerile cu construcții, a apărut o pasiune subită pentru simbolistica piramidelor. Într-o perioadă în care presiunea pe „managerii de succes” este tot mai mare, apartenența la o rețea de influență care promite protecție și fraternitate sună mai degrabă a strategie de supraviețuire decât a evoluție spirituală.
Fratele la frate trage?
Dacă este adevărat că Masoneria oferă acel „scut” despre care vorbesc gurile rele, vom vedea în perioada următoare. Cert este că Lucian Rădulescu a înțeles un lucru esențial: în România, e bine să ai prieteni la primărie, dar e și mai bine să ai „frați” acolo unde nu ajunge oricine. Rămâne de văzut dacă noul statut îi va aduce liniștea în fața dosarelor sau dacă, dimpotrivă, va atrage și mai mult atenția asupra „arhitecturii” financiare pe care o gestionează. Până atunci, îi urăm ucenicului succes în „construcție”!
În loc de concluzie – Masonerie cu „aromă” de șpriț vâlcean
Dacă Masoneria presupune, prin definiție, discreție absolută și modestie, la Vâlcea regulile par să fie reinterpretate. Gura târgului spune că Lucian Rădulescu nu se sfiește deloc să își etaleze noul statut. Din contra, pe la diverse sindrofii și „șprițuri”, proaspătul ucenic s-ar lăuda în gura mare cu „șorțul” proaspăt dobândit. Se pare că scopul nu este iluminarea spirituală, ci transmiterea unui mesaj de forță către asistență: „sunt intangibil!”. Folosirea apartenenței la o astfel de structură ca pe un scut împotriva oricăror probleme legale sau ca pe o dovadă de putere supremă în fața „muritorilor de rând” este, probabil, cea mai mare ironie a acestui demers. Când „frăția” devine motiv de laudă la pahar, discreția masonică se transformă în aroganță de cartier. Rămâne de văzut dacă arhitectura puterii construită la masa șprițului va rezista atunci când structurile statului vor dori să vadă ce se ascunde, de fapt, sub acel șorț. Până atunci, „fraților”, noroc și atenție la… geometrie!
