41 total views

Scena politică dâmboviţeană, după europarlamentare, arată ca un teatru de război bine răvăşit: toţi băieţii şi fetele, de la stânga la dreapta, se bălăngănesc în decor cu capul umflat de smardoială. Doar Călin Popescu Tăriceanu, acest cetăţean turmentat al războaielor electorale, alunecă zâmbind printre răniţi, întrebându-i simplu, în răstimpuri: „Ce face băieţiiii?!”. „Ce mai face feteleeeee?!”

Nimeni nu face bine, asta e sigur, indiferent de gluma tristă a nefericitului Dragnea, care la vremea lui „42 la sută” spunea, pe sistem „PSD, dragostea mea…”, că ăla e cel mai bun scor înregistrat vreodată de partid, şi, când s-a trezit, avea 37 cu şase, ochii roşii, şi-i curgea nasul chiar în cafeaua lui Ponta.

E limpede că toată clasa a rămas repetentă, indiferent de încântarea unora vizavi de numărul participanţilor la vot, ceva mai mare decât acela din 2010.

Cinci milioane şi câteva sute de mii – peste jumătate dintre ei, din mediul rural, oameni complet depăşiţi de situaţie şi de rostul votului la care au participat – au rupt politica în două: 37 de procente la stânga şi cam tot atâtea la dreapta.

Ca atare, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, mi se pare că, mai degrabă PSD se află în găleţile roşii pe care le-a împărţit de-a lungul timpului, pe la oraşe şi sate, decât dreapta răvăşită la urne.

Cele 37 de procente – hai, 40 cu acelea sacrificate pentru cauza lui Diaconu – reprezintă cam tot ce a putut/poate aduna PSD-UNPR-PC, din întreaga masă electorală. Susţinătorii lui Ponta et comp, ordonaţi şi bine aliniaţi de locotenenţii şefilor de CJ-uri, încă fideli, şi a primarilor social-democraţi – care au strâns rândurile cu disperare în perspectiva creării unei „lumi mai bune şi mai drepte” pentru baronii roşii aflaţi în nevoi -, s-au prezentat la vot, regulamentar, indiferent că au ştiut sau nu ce votează.

De partea cealaltă, la dreapta politică, sinucigaş-fragmentată, a votat fiecare ce i-a trecut prin cap, după simpatii mai vechi sau mai noi, rispind, în final,  procente bune – peste şase-şapte – pe formaţiuni de dreapta, „inocente”, lingave, care n-au trecut pragul.

În final, scrutinul europarlamentarelor s-a dovedit a fi, în egală măsură, un semnal important pentru ambele tabere politice.

Victor Ponta şi strategii PSD au înţeles pericolul major în care se află şi au relansat, cu şi mai mare vigoare, manevrele de anihilare a lui Crin Antonescu şi de scindare a PNL, în perspectiva „renaşterii” USL, singura posibilitate de a-şi spori susţinerea electorală pentru Cotroceni.

La rândul său, dreapta pare să fi înţeles, după mişcările de trupe înregistrate în zona liberală, că a venit timpul să renunţa la orgolii inutile, poliţe vechi şi jocuri mărunte de culise. PNL şi PDL anunţă o regrupare, ba chiar o alianţă anti-Ponta, ca nucleu al viitoarei opoziţii unite, iar MRU spune că se bagă la joc, cu Forţa Civică.

Încolţită şi sărăcuţă în procente, îngrozită de spectrul aneantizării noului său partid, Elena Udrea cere să fie primită în alianţă fără să pretindă ceva la schimb.

Cu siguranţă, anunţul ei conţine sfatul lui Traian Băsescu: „Ciocu` mic şi joc de glezne până ne vedem înăuntru. Pe urmă, mai vorbim…”. Marea problemă a celor doi este că Blaga n-o vrea pe Udrea în alianţă.

Asta ar fi culmea: tandemul Băsescu-Udrea scăpat din mâna „triadei” Ponta-Dragnea-Voiculescu să fie, până la urmă, „înfulecat” de „Buldog”…

Marian Sultănoiu, senior editor al ziarului Gândul

http://www.gandul.info/puterea-gandului/dreapta-unita-fara-basescu-si-udrea-12655363

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.