928 total views
Din 2012 încoace spaţiul televiziunilor locale din Rm. Vâlcea a fost, seară de seară, populat cu talk-show-uri în care principalii actrori ai scenei politice judeţene se intreceau în a se prezenta ca salvatorii patriei, singurii care deţin “adevărul suprem”. În cele mai multe seri, am fost martorii ciocnirilor dintre PNL şi PDL. Vă exemplificăm câteva din disputele lor:
PDL despre PNL
În vara lui 2012, după schimbarea echilibrului de putere din Parlamentul de la Bucureşti, reprezentanţii PDL-ului local, nimeni alţii decât onorabilii, domnii: Romulus Bulacu, Samoil Vâlcu, Romeo Rădulescu, Cosmin Constantinescu, strigau în gura mare că liberalii sunt coautori la “lovitura de stat” dată împreună cu PSD-ul. La suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi preluarea conducerii Palatului Cotroceni de către preşedintele Senatului, nimeni altul decât liderul naţional Crin Antonescu, a prilejuit pdl-iştilor vâlceni o serie de atacuri la adresa liberalilor, care mai de care, condimentate cu epitete cum ar fi: “pucişti, bolşevici, dictatori”. Ca să nu uităm, liderului naţional PNL, Crin Antonescu, pdl-iştii vâlceni nici nu-i mai pronunţau numele, ci expresia “căcărau”, expresie apărută în presa naţională. În ceea ce priveşte Oltchimul, pdl-iştii considerau că miniştrii liberali : Chiţoiu, Vosganian şi Gerea, erau nişte incompetenţi care pe mână cu acţionarul minoritar PCC, doresc trimiterea Combinatului la fier vechi pentru a fi tăiat. Şi ca un argument suprem, pdl-iştii vorbeau de puşcăriabilii pnl-işti şi de lipsa de morală a acestui partid. ( vezi cazurile Fenechiu şi Frâncu)
PNL despre PDL
Pnl-iştii vâlceni nu au rămas nici ei datori, acuzând PDL-ul prin vocea onorabililor săi reprezentanţi, Victor Stănculescu, Victor Popescu, senatorul Cotescu, senatorul Niţu, de foarte multe “reuşite” economice cum ar fi: tăierea salariilor şi pensiilor din 2010, tăierea ajutoarelor sociale, împrumutul enorm contractat în 2009, lipsa oricăror investiţii făcute de guvernele Boc de la 1- 8. În ceea ce priveşte domnia PDL-ului la Vâlcea, a fost reamintită performanţa prefectului Ungureanu, de a interzice intrarea în instituţia Prefectului a unor oameni care nu foloseau parfumuri scumpe, ci miroseau, simplu, ca la ţară, a pământ şi bălegar. În privinţa Oltchimului, pnl-iştii le reaminteau pdl-iştilor cum au defilat ei în 2010 cu tot staful naţional al partidului, inclusiv preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, pentru a aduce voturi de la muncitorii din Oltchim pentru alegerea ca primar a lui Romeo Rădulescu.
Toţi aceşti distinşi domni, încearcă acum să se erijeze într-o alianţă de dreapta, care să dea naştere unui partid de dreapta ca o contrapondere la existenţa pe stânga eşicherului politic românesc, a unui partid ca PSD-ul. Stai să te întrebi dacă distinţii domni mai sus mentionaţi, ne cred un popor trăitor în junglă şi care nu a văzut niciodată vreun reprezentant al civilizaţiei europene. Întrebarea hazlie care se naşte este: care din domniile lor sunt de dreapta în această construcţie şi care sunt mai de dreapta decât dreapta, tot în aceeaşi construcţie? Pentru că după ce te bălăcăreşti ca la uşa cortului timp de doi ani, neenuntând nici un element doctrinar de dreapta , nu poţi să vii acum şi să te erijezi în emuli ai nobililor reprezentanţi ai dreptei româneşti – fraţii Brătianu.
România are nevoie de un partid de dreapta pentru că esenţa democraţiei este practic alternantă la putere, a stângii cu dreapta, pentru că altfel, dacă numai stânga s-au numai dreapta conduce o ţară… avem mai mult dictatură şi nu democraţie.
Dreapta românească trebuie să aibă idei economice şi politice clare, care să fie în concordanţă cu realităţile societăţii româneşti actuale şi să nu vină cu ideea de revanşă, aşa cum a venit PNŢCD-ul, pentru că altfel va avea soarta acestuia, adică va fi exclus pe marginea sistemului politic românesc.
Dreapta românească trebuie să fie în primul rând naţională şi ulterior europeană, să se debaraseze de toate aceste pertractări pe care le face din când în când şi să renunţe în primul rând la bâlciul ieftim pe care îl dau liderii lor naţionali. Şi am mai avea un sfat pentru dreapta românească: renunţaţi la infatuarea că numai dreapta are electori intelectuali şi electori rafinaţi. Când veţi termina cu această marotă, posibil să aveţi şanse să capacitaţi electorat pentru a accede la putere.