183 total views

N-au trecut trei luni de când PSD l-a instalat la şefia Senatului şi Călin Popescu Tăriceanu confundă clădirea Parlamentului cu propriul palat şi aniversarea instituţiei cu petrecerea sa privată. În calitate de amfitrion la serbarea a 150 de ani de parlamentarism, aruncă protocolul la coş şi decide singur pixul domniei sale cine merită sau nu să fie invitat. Aroganţă de abia pripăşită într-un jilţ de putere sau o rată plătită pesediştilor pentru creditul lor în alb?

N-au trecut trei luni de când PSD l-a instalat la şefia Senatului şi Călin Popescu Tăriceanu confundă clădirea Parlamentului cu propriul palat şi aniversarea instituţiei cu petrecerea sa privată. În calitate de amfitrion la serbarea a 150 de ani de parlamentarism, aruncă protocolul la coş şi decide singur pixul domniei sale cine merită sau nu să fie invitat. Aroganţă de abia pripăşit într-un jilţ de putere sau o rată plătită pesediştilor pentru creditul lor în alb?

De fapt, dl Tăriceanu a făcut şi una şi alta, reglându-şi, parţial, conturile cu preşedintele Traian Băsescu, tăiat de pe lista invitaţilor, şi transmiţându-le pesediştilor – care nu voiau discursuri prezidenţiale critice la serbarea lor televizată – că domnia sa este omul pe care pot conta. „Din păcate preşedintele nu a vrut decât să decredibilizeze parlamentul, aşa că, în acest moment festiv, prezenţa dumnealui nu este oportună”, a explicat şeful Senatului.

Da, dl Băsescu a dus o luptă personală cu cei 322 de parlamentari (printre aceştia aflându-se şi dl Tăriceanu, des atacat de preşedinte când era premier), care au încercat în două rânduri să-l suspende, a obţinut sprijin popular pentru un legislativ unicameral din 300 de  inşi şi a determinat guvernul Boc să elimine Parlamentul de la adoptarea celor mai importante legi. La şedinţa festivă însă, Traian Băsescu nu se reprezintă pe sine, ci Administraţia Prezidenţială. Participarea sa la eveniment ar face ca statul să pară întreg şi funcţional, toate puterile şi instituţiile sale grele fiind reprezentate acolo. Ar mai demonstra că partidele şi politicienii care o ţin tot într-o bătaie ştiu când  să se oprească. Aşa însă, statul se înfăţişează fracturat, iar conducătorii lui, lipsiţi de măsură.

Decizia revanşardă a dlui Tăriceanu, al doilea om în stat, ilustrează perfect modul în care războiul politic împins la extrem conduce la ruptura între instituţii. Şi, de data aceasta, are loc un eveniment festiv, fără consecinţe politice, economice sau sociale, dar dacă s-ar fi întâmplat altceva? Dacă  ar apărea o situaţie gravă, care cere o hotărâre unică şi rapidă, dar noi avem cel puţin doi factori de decizie, în competiţie unul cu altul, care, mai întâi, se înjură public, pe îndelete şi abia după aceea se adună?

Cine crede că, într-o situaţie limită, politicienii de astăzi devin, brusc, responsabili se înşeală. Potenţialul lor de discernământ se vede din gradul în care îşi respectă funcţia, capitol la care toţi sunt deficitari. Iar de la dl Tăriceanu, răsfăţat la Senat şi iubitor de motoare, m-aştept să se dea cu motocicleta pe coridor. Doar fiindcă poate.

Rodica Ciobanu, senior editor al ziarului Gândul

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.