33 total views

După alegerile europarlamentare mi-a venit imediat în minte expresia lui George Santayana: „Cei care nu îşi amintesc trecutul sunt condamnaţi să îl retrăiască”. Pentru mulţi europeni, cel De-al Doilea Război Mondial (în special cauzele care au dus la acesta) e uitat, prea departe în trecut. Criticăm Rusia, dar extremismul e la el acasă în UE. Trăim vremuri interesante, cum spun chinezii, iar viitorul nu arată deloc bine.

Cum este posibil ca în secolul 21 extremismul să atingă cote atât de ridicate în Vestul Europei şi într-o ţară precum Marea Britanie, un stat cu rădăcini democratice vechi? Voi încerca să ofer un răspuns aici.

Cauzele care au dus la cel De-al Doilea Război Mondial au fost mai multe, dar trei sunt principale, în opinia mea: nerespectarea demnităţii oamenilor (!), o criză economică profundă şi rasismul/xenofobia (nu le voi trata separat pentru că, în esenţă, sunt acelaşi lucru). Se ştie, din istorie, că în perioadele de criză economică partidele extremiste sunt pe val. Instabilitatea economică, cu efectele sale – inflaţie, şomaj -, este „îngrăşământul” ideal pentru extremele care înfloresc pe scena politică. Hitler a preluat puterea în Germania prin propagandă rasistă şi pe fondul incapacităţii clasei politice democratice de a rezolva problema şomajului şi de a le asigura oamenilor demnitatea. Iar, pe lângă dorinţa de a nu fi umilit, un factor important pentru demnitatea unui om îl reprezintă posibilitatea de a avea un venit şi de a duce un trai decent.

Rămânând la capitolul demnitate, subliniez şi un alt factor care a determinat Germania să se reînarmeze şi să pornească cel De-al Doilea Război Mondial. Germanii, un popor mândru, au fost umiliţi după ce au pierdut primul mare conflict armat global, terminat în 1918. Cine a văzut excelenta serie de documentare „Apocalypse: The Second World War” de pe National Geographic, ştie despre ce vorbesc. Nemţii tremurau iarna de frig, deoarece cărbunele din Ruhr mergea tot în Franţa şi Belgia pentru că Germania nu a putut plăti despăgubirile de război uriaşe şi total nerealiste (iniţial 846 miliarde de dolari în banii de acum, reduse apoi la echivalentul a 442 miliarde de dolari), elita militară a fost martoră la distrugerea armatei germane de către învingători, iar cetăţenii erau umiliţi în fiecare zi de către forţele străine de ocupaţie din Ruhr. Martore stau înregistrările video în care cetăţenii care nu şi-au scos pălăria în faţa unui ofiţer francez au fost bătuţi de o patrulă. Deseori m-am întrebat dacă ar mai fi existat sau nu al Doilea Război Mondial fără această călcare în picioare a demnităţii germane în perioada interbelică. Ce poate învăţa Europa de azi din pilda aceasta? Cred că foarte multe lucruri…..(sursa AICI)

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.