​Când „norocul” politic aduce milioane: familia Rădulescu și rețeta succesului în achizițiile publice de la Berbești

Schimbarea de gardă de la Primăria Berbești nu a adus doar un nou primar, ci și un nou „stăpân” al contractelor grase din bani europeni. Într-un oraș unde nevoile oamenilor sunt vechi de când mina, administrația locală a găsit prioritatea zero: un proiect de „amenajare spații verzi” cu cifre care te fac să amețești.

Vorbim despre 19 milioane de lei, o sumă colosală care pare să se scurgă printr-o asociere de firme construită după un algoritm cel puțin suspect. ​Actorii principali? DBS Dramicam Building Solutions SRL (firma familiei președintelui CJ Vâlcea, Constantin Rădulescu), secondată de Bica SRL și, într-un decor de doar 1%, de Electrovâlcea SRL. Ceea ce urmează să citiți este cronica unui proiect unde consultanța costă cât o avere, băncile se bat cap în cap pe metru pătrat, iar „dotările” de milioane de lei par să existe mai mult în devize decât în realitatea din teren. ​Vă invităm să descoperiți cum se toacă fondurile europene sub paravanul „modernizării” și de ce acest contract, atribuit unei firme care nu a călcat în Berbești până la instalarea noii administrații PSD, miroase a trafic de influență și dedicație politică de la prima pagină a proiectului până la ultima bancă montată strâmb.

„Grădina Milioanelor” de la Berbești: 4 milioane de euro pentru un parc unde băncile stau una peste alta, sub semnătura familiei Rădulescu

În orașul Berbești, unde noroiul și praful de cărbune sunt la ordinea zilei, administrația locală a decis că cetățenii au nevoie de „oxigen de lux”. Nu oricum, ci printr-un proiect de „Amenajare spații verzi” care costă amețitoarea sumă de 19.139.333 lei (aproape 4 milioane de euro). Din această sumă, peste 15 milioane de lei sunt fonduri europene, bani care par să fi fost „desenați” pe hârtie cu o generozitate ce sfidează bunul simț. Înainte de a se pune prima bordură, „hârtiile” au înghițit sume care ar face orice proiectant din privat să plângă de invidie. Vorbim despre peste 385.000 lei pentru proiectare, alți 321.000 lei pentru consultanță și un „management de proiect” care pare să fi costat cât o vilă la cheie. Dar cireașa de pe tortul birocratic este capitolul „diverse și neprevăzute”, unde găsim suma colosală de 1.126.000 lei, urmată de o „marjă de buget” de peste 2.400.000 lei. Practic, milioane de lei sunt puse „la păstrare” sub denumiri vagi, în timp ce în teren, calitatea lucrărilor îi face pe localnici să se crucească.

 51% – 48% – 1%

Dacă cifrele sunt suspecte, structura asocierii de firme care a câștigat contractul miroase a „dedicație” de la o poștă. Lider de asociere, cu 51%, este DBS Dramicam Building Solutions SRL, firma familiei Rădulescu, condusă de cumnatul președintelui CJ Vâlcea, Stanciu Cătălin. Partenerii de drum sunt și mai interesanți. Bica SRL deține 48%, dar, într-o sinceritate dezarmantă „off the record”, recunoaște că nu execută nimic, lăsând totul în grija „liderului”. Și mai bizară este prezența Electrovâlcea SRL, firma lui Ovidiu Giogescu, care deține o cotă de participare de… 1%. Întrebat ce caută în acest contract cu un procent infim, Giogescu a afișat o amnezie selectivă, spunând că „are multe contracte și nu le știe pe toate”. În limbaj administrativ, acest 1% ridică semne de întrebare uriașe: este oare această participare simbolică o „taxă de solidaritate” sau o metodă de a bifa cerințe tehnice pe care liderul nu le putea îndeplini singur? Organele de control ar putea găsi un răspuns interesant aici.

Realitatea din teren: 36 de bănci înghesuite în grădina omului

Am fost la fața locului, în Zonele 1 și 2, și ce am văzut este de o estetică a absurdului. Proiectul pare făcut din birou, fără nicio legătură cu topografia reală. Reprezentantul firmei de montaj (Dupex) ne-a explicat că reprezentantul Dramicam nu înțelege că este imposibil să montezi 36 de bănci într-un spațiu atât de mic, fără să transformi parcul într-un depozit de mobilier urban, și în forma solicitată. Mai grav, pentru a respecta un proiect „praf”, se dorește dărâmarea unei grădini la o scară de bloc, pentru a face loc băncilor și a coșurilor de gunoi care par să fi fost comandate la kilogram, nu după nevoie. Vecinii asistă cu tristețe la montarea unor balansoare cu arcuri de o calitate îndoielnică, rigide și periculoase pentru copii, dar care în deviz figurează la prețuri „de fitnnes” și „promenadă” ce depășesc cu mult valorile pieței. De exemplu, un loc de joacă în Zona 2 costă 1.453.000 lei. O sumă cu care, în mod normal, s-ar putea dota un întreg cartier, nu doar o zonă de cartier din Berbești.

grădina din fața unui bloc, dar care trebuie distrusă pentru a se monta băncile!

O coincidență politică de 19 milioane

Este interesant cum firma familiei Rădulescu nu a avut nicio lucrare la Berbești cât timp primăria a fost condusă de PNL. Imediat ce scaunul de primar a fost ocupat de un reprezentant PSD, susținut puternic în campanie de „șeful cel mare” de la județ, contractele au început să curgă. Nu avem dovezi de trafic de influență, dar avem un „miros” insuportabil de contract cu dedicație. Cum este posibil ca o firmă a familiei președintelui CJ să câștige un proiect de 4 milioane de euro, finanțat din bani europeni, exact acolo unde influența politică a crescut brusc? Domnilor din Primăria Berbești, domnule primar, cetățenii nu sunt orbi. Ei văd cum se montează bancă lângă bancă și cum se toacă milioane pe „consultanță” în timp ce copiii primesc echipamente de joacă parcă de mâna a doua. Solicităm public organelor de control – de la ISC până la structurile care verifică utilizarea fondurilor europene – să ia la bani mărunți acest „deviz” general. Vrem să știm dacă o fântână arteziană costă într-adevăr 156.000 lei și dacă „dotările” de 2.500.000 lei chiar se regăsesc în teren sau sunt doar cifre menite să „ajusteze” profitul unei asocieri de firme care pare construită pe criterii de cumetrie politică, nu de competență profesională. Berbeștiul nu are nevoie de parcuri de 4 milioane de euro unde copiii se lovesc în fiare rigide, ci de respect pentru banul public. Iar acest contract, din orice unghi l-ai privi, arată ca o „pomană” europeană transformată în afacere de familie.

CONCLUZIA? Berbești, doar o stație în „marele circuit” al familiei Rădulescu?

Cazul de la Berbești nu este o eroare izolată și nici un simplu proiect de peisagistică ratată. Este, în realitate, o fereastră deschisă către modul în care județul Vâlcea a devenit, treptat, feuda unei singure familii. În timp ce Constantin Rădulescu împarte zâmbete și promisiuni de la înălțimea Consiliului Județean, fratele său, Lucian Rădulescu, prin interfața numită Dramicam, pare să fi găsit „rețeta succesului” în bugetele primăriilor prietene. ​Este o schemă clasică de putere: influența politică de la județ „unge” roțile administrațiilor locale, iar contractele de milioane, finanțate din bani europeni sau naționali, aterizează fix în buzunarele care trebuie. Ceea ce vedem la Berbești – cifre mari, parteneri de fațadă cu 1% și bănci montate în bătaie de joc – este doar începutul. Organele de control, de la DNA la Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF), ar face bine să nu se lase păcălite de strălucirea artezienelor de 150.000 de lei, ci să urmărească firul banilor care leagă interesele politice ale fraților Rădulescu de fiecare metru de pavaj pus la suprapreț. ​

Acest articol este doar prima piesă dintr-un puzzle mult mai complex pe care urmează să-l asamblăm. Vâlcea nu este proprietatea privată a niciunei familii, oricât de sus ar sta pe scaunul puterii. Rămâneți aproape, pentru că „grupul de la Vâlcea” are multe alte „combinații” administrative și politice care așteaptă să fie scoase la lumină. Berbeștiul a fost doar deschiderea. Adevărata dimensiune a „imperiului” Rădulescu abia acum începe să se vadă.