264 total views

Alegerile politice nu au fost întotdeauna ca acum, cu o ofertă bogată- mai ales în România de candidaţi si de partide. În vremea regimului comunist, deşi aveau loc alegeri regulat – cam o dată la cinci ani pentru Marea Adunare Naţională (MAN o variantă de Parlament) – termenul de ‘’alegeri’’ e impropriu, pentru că era vorba de un singur partid, PCR, şi doar de candidaţii propuşi de acesta, chiar dacă în jurul PCR se creau diferite structuri, denumite fronturi, pentru a crea impresia unei cât mai largi reprezentări sociale.

 

Totuşi, cel puţin în aparenţă, alegerile din România comunistă urmau un ritual asemănător celui din ţările cu un sistem pluripartid. Deşi nu era deloc concurenţă, exista chiar şi o campanie electorală, în care candidaţii – aproape toţi cu funcţii importante în partidul conducător se întâlneau cu ‘’oamenii muncii de la oraşe şi sate’’. Iar rezultatul era că 99.9% dintre români se prezentau la vot şi aproape tot atâţia votau cu candidaţii comunişti, singura opţiune, de altfel.

Alegerile din 1946 – Au avut loc pe 19 noiembrie, iar rezultatele oficiale îi dădeau câştigători, cu peste 84%, pe comunişti (PCR ) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD).

Alegerile din 1948 – Au avut loc pe 28 martie şi au fost câştigate cu 97,83% de comunişti (Partidul Muncitoresc Român ) şi de aliaţii săi din Frontul Democraţiei Populare.

Alegerile din 1952 – Au avut loc pe 30 noiembrie şi au fost câştigate de Frontul Democraţiei Populare, cu 98,84%.

Alegerile din 1957 – Au avut loc pe 3 februarie şi au fost câştigate de Frontul Democraţiei Populare, cu 98,88%.

Alegerile din 1961 – S-au desfăşurat pe 5 martie şi Frontul Democraţiei Populare a obţinut 99,77% din voturi.

Alegerile din 1965 – Au avut loc pe 7 martie şi au fost câştigate de Frontul Democraţiei Populare, cu 99,85%.

Alegerile din 1969 – S-au desfăşurat pe 2 martie, când Frontul Unităţii Socialiste a câştigat cu 99,75% din voturi.

Alegerile din 1975 – Au avut loc pe 9 martie şi Frontul Unităţii Socialiste a obţinut 99,77% din voturi. S-au prezentat la urne 99,96% dintre cei cu drept de vot.

Alegerile din 1980 – A fost recordul de până atunci de participanţi la vot, 99,99%. Au avut loc pe 9 martie şi au fost câştigate, cu 98,52%, de către Frontul Democraţiei şi unităţii Socialiste.

Alegerile din 1985 – Au fost ultimele alegeri legislative din România comunistă. Au avut loc pe 17 martie şi au fost câştigate de Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, cu 97,73%. Prezenţa la urne a fost de 99,9%.

 Vâlcea cea mai slabă participare la vot

După o campanie electorală de câteva săptămâni- dacă nu cumva era permanentă -, după un vot în ziua de duminică de la ora 6.00 la ora 21.00, în ziua următoare, luni, numărătoarea era gata, iar în ziarele de marţi era anunţat cu mândrie rezultatul votului. Se spune că, la nivel naţional, au votat 99,99% dintre cei cu drept de vot ( 15.629.098 de alegători), de fapt, nici nu se mai făcea numărătoarea, mai ales că nu era cine să conteste acest lucru. Participarea la vot a fost cea mai mică în judeţul Vâlcea-99,79%, iar cea mai mare 100% în mai multe judeţe ale ţări. Pentru că era vorba şi de ‘’întrecerea socialistă’’, erau redate şi procentele pe judeţe, de unde reieşea cele care aveau mai multe voturi ‘’pentru’’ şi ‘’contra’’, asta probabil şi că un semn de atenţionare faţă de eventualele probleme existente în judeţele respective. Cei mai puţini care au votat contra au fost în Mehedinţi -0,04% -, iar cei mai mulţi care au votat contra au fost în 3 judeţe învecinate : 3,88% în Sibiu, 3,68% în Braşov şi 3,62% în Prahova. Tot în ziarele de marţi erau şi numele celor 369 de aleşi în MAN, câte unul pentru fiecare circumscripţie. Lista începea cu cei 33 din Bucureşti, în fruntea cărora era Nicolae Ceauşescu. Cei mai puţini aleşi, câte 4, erau în judeţele Tulcea şi Covasna, şi câte 5 în Sălaj, Mehedinţi şi Bistriţa Năsăud. Cei mai mulţi după Bucureşti erau în Prahova, 14.

Agitatorii politici

Alegerile erau un mod de a propaga ideile comuniste, nu erau organizate ca să le câştige, că nu se punea problema. În primul rând se făcea inventarul tuturor votanţilor, pe bază de liste şi buletin, şi se repartizau apoi oamenii la secţiile de votare. Pentru cei bolnavi, care nu se puteau prezenta la vot, venea urna mobilă acasă. Alegerile erau folosite pentru consolidarea ideii unei societăţi socialiste, lupta de clasă fiind şi în cazul alegerilor un instrument şi un mijloc de manipulare şi de formare a cunoştinţelor. Alegerile erau un adevărat asalt pe care agitatorii politici îl dădeau asupra cetăţeanului de rând, având grijă să nu scape nimeni din tabelele nominale, căci numai astfel, se demonstra dragostea unanimă a poporului faţă de partid, Marea Adunare Naţională, ca şi sfaturile pentru popor urmând să fie oglinda acestei voinţe. Astfel că, în ziua scrutinului, iar dădeau năvală agitatorii acasă şi te îndemnau să mergi la vot, iar dacă nu puteai, veneau cu urna la domiciliu, nu aveai scăpare.

Ultima chemare comunistă la urne

Asemănător alegerilor pentru MAN se derulau şi referendumurile. Ultima dată când românii au fost chemaţi la urne în timpul regimului comunist a fost pe 23 noiembrie 1986, când la iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu, a fost organizat referendumul privind propunerea de reducere cu 5% a cheltuierilor de înarmare în toată lumea. La fel ca la alegeri, era o campanie premergătoare votului, cu îndemnuri şi mesaje.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.