80 total views

România are o mulţime de tineri remarcabili. Auzim însă prea puţine despre ei, iar pe mulţi nici nu îi cunoaţtem. Este şi cazul Corneliei Guju, cercetătoare la un institut de istorie universitar din Germania şi doctorandă a universităţii Julius-Maximilians din Wurzburg.

Bursieră a fundaţiei Hanns-Seidel Stiftung, respectiv a “Institut fur Begabtenforderung”, românca a ales să plece la studii în Germania fiind atrasă, cum însăşi mărturiseşte pentru Ziare.com, de oameni şi istoria locului. În ciuda campaniilor de denigrare pornite împotriva ţării noastre, Cornelia Guju nu a intâmpinat niciun fel de probleme pentru că este româncă, ba din contră – fotografiile cu Ardealul său natal au făcut înconjorul bibliotecii universitare, cu toţii “minunându-se de ce avem ascuns, dincolo de ‘fosta’ cortină de fier”.

Parcursul academic şi drumul spre Germania

În urmă cu 10 ani, a început studiul la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj. A absolvit întâi Facultatea de Litere, Germanistică şi Anglistică, apoi a urmat masteratul de la Studii Europene, Studii Germane, “Sisteme politice comparate: Germania şi Europa de Est”.

“În perioada studiului am publicat în cadrul mai multor reviste literare şi am activat în presa scrisă clujeană. Performanţele? Păi la Litere am citit toate cărţile din listele de bibliografii, pe fiecare semestru. Şi le-am şi savurat! În rest pot spune că m-am implicat în mai multe ONG-uri, cu care am avut proiecte faine-faine. Cu cei mai mulţi colegi de ONG sunt şi acum în contact. În perioada studiului la Cluj am cunoscut oameni grozavi – profesori, colegi, colegi ai colegei mele… asta mi-a dezvelit puţin câte puţin ce înseamnă performanţă şi m-a motivat”, ne-a povestit Cornelia Guju.

După terminarea studiilor în România, a decis să plece la Wurzburg: “Oraşelul aparţine de Franconia Inferioară şi se găseşte în partea de nord a Bavariei, cam pe unde ar fi buricul Germaniei. La studiu nu m-a atras instituţia, ci oamenii şi istoria locului.

Aici, istoria locală, merge la pas cu tine. Când răsfoieşti un album de artă, Wurzburg-ul clipeşte – îţi sare în ochi un Riemenschneider (sculptor), ori un Balthasar Neumann (arhitect). Nu mergi bine mai departe şi dai peste clădirea unde s-au descoperit razele X. Evul Mediu răsare sfios de pe câte-o clădire, dacă te uiţi bine. Al Doilea Război Mondial şi noaptea de 16 martie 1945, când oraşul a fost aproape complet bombardat şi-au lăsat cicatricele mai peste tot. Oamenii, mentalitatea şi aerul m-au atras aici apoi m-au sedus să rămân. Aşa că m-am înscris la universitatea de aici, a 3-a universitate înfiinţată pe actualul teritoriu german, şi încă tot aici sunt”, dezvăluie românca.

Acum, românca este doctorandă a universităţii Julius-Maximilians din Wurzburg. “Tema tezei mele de doctorat este migraţia studenţească. Cercetez despre studenţii din actualul spaţiu românesc la universităţile germane Wurzburg şi Erlangen în perioada 1859-1945. Pe lângă familie şi doctorat, sunt cercetătoare la un institut de istorie universitară, Institut fur Hochschulkunde, din Wurzburg. Acolo nu fac doar cercetare, ci am creat şi site-ul, mă ocup de scanarea arhivei foto şi a colecţiei grafice, precum şi a obiectelor studenteşti pe care le avem în arhivă”, face Cornelia Guju o scurtă prezentare.

Studenţii români? Îndrăgiţi şi mai bine trataţi

Am întrebat-o pe Cornelia Guju cum sunt văzuţi studenţii români în străinătate, la instituţia unde studiază sau în mediul profesional din care face parte.

“La Wurzburg, studenţii străini sunt îndrăgiţi şi sunt puţin mai altfel, mai bine trataţi. Aici studenţii nu sunt un fel de extratereştri afoni, care n-au nici în clin, nici în mânecă cu cultura germană. Aici studenţii străini sunt aceia care au două culise existenţiale, care stăpânesc două medii de origine, care au experienţa mai multor culturi! Nu am întâmpinat nicio problemă ca fiind din România.

Cum spuneam, dimpotrivă… Iar fotografiile din Ardeal, pe care le arăt colegilor la institut impresionează nu doar prin motivele alese ci şi prin tehnică. Nu de mult, fotografiile aeriale ale lui Eduard Schneider, cu Sebeş-Muhlbach, oraşul meu natal, au făcut înconjorul bibliotecii universitare, cu toţii minunându-se de ce avem ascuns, dincolo de ‘fosta’ cortină de fier”, mărturiseşte Cornelia Guju.

Cercetarea românească vs. cercetarea din Germania

Românca ar recomanda Şcoala de Muzică din Germania ori studiile de Medicină: “Aici se calcă ad litteram pe urmele a 14 laureaţi ai premiului Nobel din domeniul medicinei, chimiei etc. Aici cercetarea se face la nivel de performanţă”.

“De recomandat, aş tinde oricum spre o universitate germană. Ca să dau un simplu exemplu, despre cum se desfăşoară activitatea de cercetare aici, în comparaţie cu cea din România: împrumuturile la distanţă. Acest serviciu al bibliotecilor universitare germane permite cu doar câteva clickuri de acasă, comandarea majorităţii materialelor de care ai nevoie. La Universitatea Wurzburg, de exemplu, nu găsesc articole din ziarul ‘Kronstadter Zeitung’, de la 1860. De aceea solicit împrumutul la distanţă al ziarului, respectiv al unui anumit articol din acel ziar.

Câteva zile mai târziu soseşte fie o copie a articolului solicitat, fie un microfilm cu ziarul pe mai mulţi ani. Acesta este un exemplu minor. Dacă e să fiu sinceră, am de obicei în jur de 30 de volume primite concomitent, de la distanţă. Pe acestea le prelucrez pe rând, având drept de a le prelungi perioada de împrumut cu până la trei luni. Aceasta îmi permite multă mobilitate şi organizare. Când încă studiam la Cluj, căutam volumele în sertare, le scriam de mână cotele şi titlurile şi apoi aşteptam. Unele nu puteau fi copiate ori scanate ori la altele nu aveam acces. Era un joc de timp, răbdare şi câteodată şi frustrare. Din acest punct de vedere, universităţile germane sunt un El Dorado al cercetării, pe care îl recomand din inimă!”, subliniază românca.

În ceea ce priveşte studenţii din România care se gândesc să îşi continue studiile în străinătate, Cornelia Guju îi sfătuieşte “să-şi ia inima-n dinţi, să cunoască un alt tip de şcoală, dar mai ales, să se găsească şi întâlnească pe sine însişi. Privesc aceste peregrinări academice asemeni unor călătorii iniţiatice. Cu curaj, înainte! şi dacă într-o buna zi vor fi împliniţi şi pregătiţi să se întoarcă, să se întoarcă!”.

Sunt românii patrioţi?

“Of, termenul de patriot a fost (cel puţin în mintea mea) maltratat de regimul totalitar, care a marcat România în ultimii 60 de ani. Nu vreau să intru acum în detalii lingvistice. Mă întrebai, cred, dacă românii îşi respectă şi iubesc ţara. Eu zic că da. Dar de cele mai multe ori, această iubire de ţară poate fi comparată cu iubirea copiilor mici faţă de părinţi: ea există, dar aceştia au stângăcii în a o arăta. Atâta timp cât mai există oameni ca Liviu Mihaiu de la Radio Guerrilla (remember, UNfuck România!), care mi-e un fel de model, reper şi guru spiritual, eu zic că ţara are oameni mari. Că, dacă vreţi, există şi români patrioţi”, consideră românca.

Planuri de viitor şi proiecte viabile are un teanc, spune Cornelia Guju. “Din ele şi câteva viabile. Pe primul loc este teza de doctorat, pe care o voi finaliza în lunile următoare. Apoi următorul proiect are sclipiri de istorie locală, o încercare de regăsire a memoriei oraşului meu natal, Sebeş-Muhlbach. Iar restul teancului sunt punţi peste timp şi peste culturi cu protagonistele Germania şi România”, încheie românca.

În cadrul campaniei “Elite fără frontiere – Ei sunt România”, Ziare.com, în parteneriat cu Liga Studenţilor Români din Străinătate, prezintă poveşti ale unor tineri români supradotaţi, care au studiat sau încă studiază în cadrul unora dintre cele mai prestigioase universităţi din lume şi care acum uimesc prin performanţe remarcabile în medicină, matematică, ştiinţe politice, economie, istorie, informatică sau biologie.

sursa/ziare.com

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.