2 Mai – Ziua Tineretului

 1,233 total views

Despre tineri și problemele lor cu speranța într-o lume mai bună

Când te decizi să scrii despre o zi festivă cum este 2 Mai, a doua zi după „Ziua Muncii” nu se poate să nu te întrebi ce ar scrie un tânăr, reprezentant al categoriei sărbătorite. Chiar dacă sunt pentru câțiva ani președintele unei organizații de copii și tineret și cunosc starea, frământările, aspirațiile și idealurile lor dar și atâtea și atâtea deznădejdi pe care le încearcă, nu pot realiza deplin ce gândesc tinerii din această țară despre prezent și perspectivă.

În fiecare an, de 1 Mai, puțini dintre noi ne aducem aminte de sărbătoarea de a doua zi „Ziua Tineretului” pentru că, mai peste tot, trece neobservată.

Nu aș zice că organizațiile de tineret nu o sărbătoresc, dimpotrivă, orice organizație serioasă are activități pe tot parcursul anului și de ce nu ar fi între acestea și „Ziua Tineretului”. Autoritățile publice, deși au atribuții și obligații legale în ceea ce privește tineretul – sunt cel puțin patru acte normative în care sunt enunțate aceste atribuții și obligații – fac foarte puțin pentru a marca acest eveniment.

Mulți tineri sărbătoresc, de fapt petrec, cele câteva zile care se adună ca o minivacanță de 1 Mai, la munte sau la mare cu grupul de prieteni, în forme mai mult sau mai puțin relaxante sau instructive. Însă „Ziua Tineretului” este și un prilej de dezbatere cu tinerii despre tineri, în multe privințe concluziile fiind mai puțin îmbucurătoare.
Sunt mulți tineri și la fel de mulți dintre cei care lucrează pentru tineri care militează, uneori cu succes, pentru schimbarea actualei stări de lucruri în ce privește tineretul: calitatea instrucției și educației care lasă de dorit în pofida unei reforme a cărei finalitate nu se întrevede, perspectiva găsirii unui loc de muncă după terminarea unei școli sau universități și dobândirea unei calificări, sprijinul acordat de stat familiei tinere, sprijinul inconsistent acordat ONG de copii și tineret al căror potențial de preluare a sarcinii statului și administrației publice locale de asigurare a unor nevoi ale tinerilor este de necontestat. Și dacă am vorbi numai despre cultură, sport, agrement, formare în diverse domenii ale devoltării personale și ar fi destul. Toate acestea sunt încă un deziderat deși ONG de copii și tineret reprezintă o parte importantă a societății civile devenită în mintea unora o marotă, pentru ei societatea civilă a fost necesară doar pentru a îndeplini cerințele MCV.

Politicile de tineret sunt încă precum „Cenușăreasa” în preocupările politicienilor și administrației publice, ele nu sunt enunțate și afirmate nici măcar la nivel declarativ și chiar dacă uneori problemele tineretului apar în declarații politice enunțurile sunt incoerente sau cel puțin insuficient articulate pe realitate ca să nu mai vorbim de soluții de îndreptare a situației.
Fiindcă suntem trăitori în Râmnicu Vâlcea, acest oraș atât de frumos și de ferit de stihii, trebuie să amintim că am ratat cu mulți ani în urmă o mare șansă de a pune grija pentru copii și tineri în prim-planul atenției generale, nu neapărat al diriguitorilor urbei.
În anul 2003 după parcurgerea activităților de mare anvergură dintr-un proiect finanțat de Delegația Comisiei Europene la București a fost elaborat „Planul Local de Acțiune pentru Tineret al Municipiului Râmnicu Vâlcea”. Documentul a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Hotărârea nr.207/2003. Hotărârea și Planul nu au fost puse în aplicare la fel cum nici „Normele Metodologice privind aprobarea sprijinului financiar acordat din bugetul local organizațiilor non-profit și apolitice de copii și tineret”, aprobate prin Hotărârea nr.36/2004 a rămas un document la sertar, de care ne amintim din când în când, de „Ziua Tineretului” și nu numai. Prin aplicarea normelor se urmărea cheltuirea banilor publici destinați sprijinului financiar pentru ONG de copii și tineret cu maxima transparență prin organizarea trimestrial sau semestrial, de licitații pentru proiecte de tineret cu tematici grevate pe nevoile tinerilor: culturale, sportive, de agrement, dezvoltare organizațională, advocacy și educație pentru democrație, ș.a.
Mai mult ca oricând, pentru că, oricât aș fi de optimist nu pot să nu constat și eu că în ceea ce privește copiii și tineretul lucrurile nu merg de loc bine, este nevoie ca ONG-urile, administrația publică, instituțiile a căror activitate are incidență în educația copiilor și tinerilor trebuie să își dea mâna, să evalueze starea acestor categorii de cetățeni și să răspundă prompt și calificat nevoilor copiilor și tinerilor.
Oferta educativă – ca să ne referim numai la aceasta – este săracă, cele câteva ONG-uri care își propun obiective educative și de pregătire pentru viață a tinerilor nu sunt sprijinite suficient pentru a putea cuprinde în programele și proiectele lor un număr mai mare de tineri.

La Râmnicu Vâlcea nu avem un Centru de Tineret, nici un centru de vacanță pentru copiii și tinerii din oraș care nu au posibilități materiale pentru a participa la tabere organizate în centrele de agrement ale Autorității Naționale pentru Sport și Tineret unde tarifele au crescut în ultimii ani. Sumele colectate din perceperea taxei pentru tineret nu se regăsesc corespunzător în acțiuni și evenimente pentru tineret organizate de Primărie.

De multe ori cu prilejul unor acțiuni educative organizate pentru tineret transpare caracterul de campanie și preocuparea aproape exclusivă pentru imaginea și promovarea „promotorilor”.
Este notabilă grija autorităților publice pentru copiii și tinerii aflați în situații dificile, a orfanilor și celorlalți asistați din centrele de plasament după cum cu toții suntem de acord cu stimularea elevilor eminenți, performeri la Olimpiade, copii și tineri care au făcut faimă orașului, de care suntem mândri cu toții.
Este însă foarte puțin…Ce facem pentru copiii și tinerii orașului, o mare parte din populația orașului, nu mă feresc de greutatea cuvintelor, viitorul orașului nostru și al acestei țări?!…
Tinerii și mai vârstnicii care și-au asumat datoria de a lucra pentru ei, și-au spus de multe ori cuvântul prin reprezentanții lor cu prilejul forumurilor și în alte prilejuri în care au avut loc dezbateri în care s-au făcut analize responsabile, calificate și s-au afirmat puncte de vedere de luat în seamă.

Rezoluția forumului ONG-T de la începutul acestui an pe care o alăturăm acestui articol este relevantă în acest sens și așteptăm o reacție pe măsură din partea autorităților publice ale orașului și județului.

Nicolaie Almași,

Președinte Centrul local „Mircea cel Bătrân” Râmnicu Vâlcea al Organizației Naționale „Cercetașii României”