112 total views

Imaginea emblematică a vizitei Suveranului Pontif în Orientul Mijlociu este aceasta: cu fruntea lipită de zidul care desparte Cisiordania de Israel.

Gestul Papei Francisc l-a deranjat pe premierul Netanyahu.  Cu câteva zile înainte de istorica vizită, militarii israelieni s-au străduit să şteargă o parte a inscripţiilor de pe zid, în care palestinienii vorbesc despre libertate şi compară Bethlehemul cu ghetoul din Varşovia. Premierul israelian i-a vorbit Papei despre atentatele palestiniene, explicându-i că zidul a salvat multe vieţi şi l-a invitat, în afara programului oficial, să facă un popas la monumentul ridicat în memoria victimelor terorismului.

Vorbind despre legătura strânsă între iudaism şi creştinism, Binyamin Netanyahu a ţinut să accentueze, adresându-i-se lui Francisc:

– Iisus a fost aici, pe pământul acesta. A vorbit ebraica.

– Aramaica, l-a corectat Francisc.

– A vorbit în aramaică, dar ştia ebraica, a conchis Binyamin, în binecunoscutu-i stil care nu admite contrazicere.
(Ambii au dreptate, ar fi zis rabinul din Buhuşi).

După Missa celebrată la Bethlehem, Papa s-a adresat public preşedintelui palestinian şi preşedintelui israelian: ”În locul acesta, unde S-a născut Principele Păcii, vreau să vă adresez o invitaţie dumneavoastră, domnule preşedinte Mahmud Abbas, şi domnului preşedinte Shimon Peres, să înălţaţi împreună cu mine o rugăciune fierbinte, cerându-i lui Dumnezeu darul păcii. Vă pun la dispoziţie casa mea pentru a găzdui această întâlnire de rugăciune”. (Nu ”mediere”, a ţinut să sublinieze  după plecarea din Palestina, ci rugăciune).

Întâlnirea va avea loc luna viitoare la Vatican, înainte ca Peres să-şi încheie mandatul (pe 10 iunie, Knessetul se va întruni pentru a demara protocolul alegerii unui nou preşedinte). Invitaţia nu i-a fost adresată lui Netanyahu, pentru că s-a arătat refractar la ideea unei astfel de întâlniri, după tatonări prealabile ale nunţiului papal, monseniorul Giuseppe Lazzarotto. (Dialogul israeliano-palestinian, mediat de Secretarul american de Stat John Kerry, se află din aprilie, iarăşi, în impas).

Vizita de trei zile a Papei în Orientul Mijlociu a început în Iordania, unde regele Abdullah al II-lea, descendent în linie directă al Profetului, i-a întins covorul roşu şi a ţinut să reamintească faptul că, în urmă cu o jumătate de secol, tatăl său, regele Hussein, l-a primit la Amman pe Papa Paul al VI-lea, în prima vizită oficială a unui Suveran Pontif într-o ţară musulmană. În urmă cu paisprezece ani, el însuşi, regele Abdullah al II-lea, l-a întâmpinat pe Papa Ioan Paul al II-lea, iar în 2009 l-a găzduit pe Papa Benedict al XVI-lea.

În Tel Aviv, referindu-se la conflictul israeliano-palestinian, Papa Francisc a propus – (cum o făcuse şi  Benedict al XVI-lea, în urmă cu cinci ani, în timpul tensionatei sale vizite) – pe de o parte, “recunoaşterea universală a dreptului statului Israel la existenţă şi înflorire în pace şi securitate, între graniţe recunoscute internaţional”, pe de altă parte ”dreptul poporului palestinian la o patrie suverană, la a trăi în demnitate şi la a circula liber”. Şi a adăugat: ”Soluţia cu două state trebuie să devină realitate, să nu rămână un vis!”.

Ca exasperarea lui Netanyahu să fie deplină, şeful statului Vatican i-a cerut preşedintelui statului Israel să permită accesul credincioşilor, musulmani şi creştini, la locurile sfinte şi să le asigure securitatea (poveste veche, care demonstrează că intoleranţa nu are etnie).

Călătoria Suveranului Pontif în Ţara Sfântă a fost, în primul rând, una religioasă (îmbrăţişarea frăţească dată patriarhul ecumenic Bartolomeu I, slujba ecumenică din biserica Sfântului Mormânt, la care au participat creştini catolici, dar şi greco-catolici, ortodocşi, armeni, sirieni, copţi, etiopieni, luterani, anglicani). Însă a avut şi certe conotaţii politice (întrutotul justificate de funcţia sa de şef de stat).

Interminabilul conflict israeliano-palestinian, care seamănă, mai ales în ultima vreme, cu un balet grotesc, are nevoie de o rugăciune.

Rămâne de văzut dacă, în ce priveşte Orientului Mijlociu, amestecul de credinţă, erudiţie, naivitate şi entuziasm al Papei va fi o ”trâmbiţă” destul de puternică să dărâme ziduri, câtă vreme chiar sintagma ”proces de pace” a căpătat în regimul Netanyahu o semnificaţie pur retorică.

Lelia Munteanu, senior editor al ziarului Gândul

http://www.gandul.info/puterea-gandului/zidul-12654487

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.