43 total views

În România, nici o alianţă electorală nu a rezistat (CDR, DA, USL) pentru că a avut doar scopuri electorale. În numai un an şi jumatate, PNL a avut alianţă cu PC, care a stat la baza formării USL, pentru ca apoi PNL şi PC să devină inamici făţişi. Până recent, cea mai importantă variabilă pentru scenariile prezidenţiale era legată de continuarea sau ruperea USL. În ultimii 14 ani, PSD a avut alianţe cu PC, UNPR, UDMR, PNL şi PDL. UDMR nu a participat în alianţe, dar a guvernat cu toate partidele parlamentare, mai puţin cu PPDD şi PMP.

 

Realizarea unor noi alianţe este posibilă în zona dreptei, nefiind exclusă însă şi ieşirea din opoziţie a unor partide. Atât timp cât guvernează şi se va ajunge la un acord cu privire la candidatul ce va fi susţinut, stânga pare mai puţin dispusă la mişcări centrifuge, însă Alianţa PSD-UNPR-PC (şi mai ales înţelegerea cu UDMR ) trebuie să treacă testul anduranţei la guvernare, nefiind excluse dezertări (UDMR sau UNPR) pe măsură ce momentul scrutinului se apropie.

Poziţia lui Băsescu

În calitatea sa de jucător, pentru că e greu să ne imaginăm că va părăsi fotoliul prezidenţial fără să încerce să facă totul pentru a favoriza un candidat (fie preferat, fie după principiul “ celui mai mic rău”).

Decizia lui Ponta de a candida sau nu

Ponta ar putea candida la prezidenţiale, nu pentru că asta îşi doreşte, ci pentru că îl împing seniorii PSD, PC şi UNPR; se fac tot felul de scenarii (cu Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Cristian George Maior sau chiar Mugur Isărescu – premier). Dacă va candida, îşi va anunţa intenţia după ce va negocia succesoratul său la guvern (astfel încât coeziunea alianţei PSD-PC-UNPR să nu fie afectată) şi, respectiv, la conducerea PSD.

 

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Raspunde la urmatoarea intrebare inainte de a posta * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.